ATATA TIMP CU MINE SI-ATAT DE MULTA VREME FARA TINE

Nu credeam sa-nvat a trai vreodata. Iata ca macar teoretic ajung sa inteleg cum se „calculeaza”. O eternitate mi s-a parut pana acum ca am trait degeaba. Aproape degeaba. Imi placea sa traiesc pentru mine dar si pentru altii. Multe din placeri,dorinte, mi s-au realizat dar si foarte multe nu s-au infaptuit. De ce? Ajung sa nu ma mai intreb. Dintr-o mie de motive. Mi-am cautat o vreme sufletul pereche si cum bine se zice ca atunci cand incetezi sa mai cauti, va veni, iata ca a venit. Totul deodata. Iar acum...ma mir, ma minunez si multumesc fiecarei clipe ca exist, ca exista, ca existam. Ia te uita cum se pot rezuma 30 de ani din viata unui om. In nici mai mult nici mai putin decat una, doua, trei, patru, cinci, sase randuri de pagina...

De acum incolo ma simt in competitie cu mine insami. Pentru ca ma simt datoare in primul rand fata de mine sa continui sa duc la bun sfarsit ceea ce am inceput. Si anume? Viata de familie. Tratate, teze, carti,eseuri, poezii si romane sunt despre asta. Nu le-am citit. Cred ca voi sfarsi prin a o scrie pe a mea, ca sa aiba ce citi cei ce doresc si cred ca pot invata din greselile altora. Eu nu prea am reusit si nici nu cred ca am voit. Mi s-a parut mai potrivit sa dau cu capul. Acestea fiind spuse...va invit sa trageti un ochi pe fereastra camerei mele „de deasupra”.

Mi-a placut aia a Simonei Catrina cu „de buna voie si nesilita de nimeni decat de faptul ca doamna e gravida”. Mi s-a intamplat sa ma casatoresc cand aveam doua luni de sarcina. De ce? Pentru ca ne-am dorit asta. Un copil. Atunci nu am constientizat ca voi starni furtuni in mintea celor ce au grija altora. Mai tarziu am vazut in ochii unora, probabil tot in a celor care au suferit insomnii din pricina asta, ca ezitau cand le vorbeam de cum am ramas, cum n-am ramas...ca li se miscorau ochisorii si se mutau catre cer ori pamant numai catre luna, catre soare...Recunosc ca va siluesc si in a-mi suporta si versurile ce ma-ncearca sa le scot. Bun...astea fiind zise, ati inteles ca fac parte din cazurile fericite cand m-am casatorit si eu ca tot omu’, in conditii civilizate si normale. Ma consider asadar o persoana corecta. E adevarat cu ceva defecte, dar in rest perfecta. Si ca sa vedeti cat sunt de perfecta, am sa atasez o scrisoare primita de la sotul meu, una din scrisori, doar ca asta a fost „comandata”.L-am intrebat intr-una din zile de ce ma iubeste. Raspunsul a fost...

„De ce te iubesc?

Te iubesc fiindca asa simt si ajung sa nu ma mai intreb de ce, fiindca sufletul meu este atat de vesel si preocupat cu aceasta iubire incat imi este rusine sa il deranjez.

Te iubesc fiindca esti frumoasa, desteapta,talentata, cu mult bun simt, manierata, educata, un om bun. Dar cu siguranta sunt multi care ti-au spus deja aceste lucruri, ca atare iti spun ce nu au reusit altii, si de ce nu, ma bucur in egoismul meu : esti atat de pretioasa pentru mine si pentru universul pe care l-am creat in jurul tau incat, lumea s-ar opri daca tu nu ai fi in preajma. Toti am stat nemiscati si am astepta sa te intorci.

Te iubesc fiindca m-ai modelat din noroi si m-ai transformat in opera de arta. As putea fi expus la lucru sub numele de : INDRAGOSTITUL

Te iubesc dintr-un milion de motive, dar de ce sa le dezvalui acuma, cand am timp o viața întreagă plus o eternitate să ți le enumăr personal.”

Dumnezeu graieste prin copii!

Bogdan Toparceanu(11 ani)
"Postim ca sa nu ne mai gandim numai la gusturi de mancare si sa ne mai gandim si la gustul de Dumnezeu."

Tudor Matache(12ani)
"Biblia e o carte care se citeste toata viata,ca ea este o carte te tine in viata."

Paul Paun(12 ani)
"Se poate spune ca este gresita rugaciunea atunci cand o spui cu gura si mainile,dar nu si cu sufletul aplecat."

Ioan Martin(12 ani)
"Cei care nu-l gasesc pe Dumnezeu sunt cei care-L cauta din interes."

Tudor Matache(12 ani)
"Anafura e mancarea rabdarii, deaia se ia pe stomacul gol.Ea este inversa de mancarea placerii."

Andrei Lotreanu(14 ani)
"Crestinii ortodocsi ii picteaza pe sfinti in biserica foarte alungiti ca asa sunt ei in realitate cand ajung sa fie aspirati spre cer."

Delia Orman(14 ani)
"Milostivul e rar ca mila n-o gasesti pe toate drumurile,deoarece ea trebuie cultivata."

Pavel Martian(10 ani)
"Altarul este partea din biserica unde preotul vorbeste intre patru ochi cu Dumnezeu."

Sabina Dallu(13 ani)

"Unii oameni nu putrezesc dupa ce mor,pentru ca trupurile lor au fost bagate in pamant cu cerul in ei."

                                                                                                                                                               

Ana-Maria Tanasuica(9ani)
"Calugarii si-au facut meserie din rugat pentru ca ei au vazut ca nu poate sa existe meserie mai frumoasa decat sa vorbesti tot timpul cu Dumnezeu."

Pavel Matin(10 ani)
"Dumnezeu se intelege mai usor cu copiii mici, ca cei mici au un suflet incapator.La oamenii mari e o inghesuiala de rele ca nici n-ai unde sa stai."

Claudia Draghia(9 ani)
"Biserica nu iubeste placerea,ca placerea iti aduce mereu sa spui ca mai vrei, pe cand multumirea iti aduce sa spui ca-ti ajunge."

Paul Paun(10 ani)
"Ingerii nu ne spun cum e in Rai, de unde sunt ei, ca atunci cand mori e ca un fel de ziua ta si primesti cadou Raiul si ei nu pot spune dinainte cum arata cadoul pe care il primesti pentru ca strica toata ziua."

Adrian Ionita(10 ani)
"Nu e bine sa stai cu pacatul in tine, trebuie sa fugi la spovedit,ca pacatul din tine sa nu iti faca pui de pacati."

Tudor Matache(11 ani)
"Pedeapsa e cand faci un rau,asta e chiar pedeapsa."

Sorin Stefan Trandafirescu(11 ani)
"Preotii vin in casele oamenilor inainte de Paste si Craciun ca sa sfinteasca toate camerele,ca le curata cu aghiazma, care e un foarte bun detergent impotriva dracilor."

Start Game = Game Over

Fuck!Fuck!Fuck!Ce ma fac!
Se spune ca dimineata, daca exista o persoana la care te gandesti prima data, fie te face fericita fie te face sa suferi.
Si se mai spune ca cel caruia ii pasa mai putin, detine controlul intr-o relatie.Se pare ca din moment ce eu sunt cea care scrie asa ceva, e cea careia ii pasa mai mult?
Ok! In urmatoarea jumatate de ora, rog ca patruzeci de minute sa nu fiu deranjata.Multumesc!Gandesc!
Nici macar nu mi se pare amuzant sa fac haz de necaz! De fapt nici nu poate fi numit pasajul anterior HAZ.
Spun un banc bun si ala e haz.De la hazliu.
Ante post scriptum: Viata mea e hazliu!
Post scriptum: Viata mea e plina de privirile rautacioase ale unor femei maritate!Si nu numai!

Muzica e raspunsul unei intrebari care nu a fost pusa niciodata

de-ai
putea să vezi vreodată
tot ce-mi trece prin ochi cînd te văd
n-ai mai putea să te opreşti din
plîns
n-ai mai vedea

de-ai putea

s-auzi vreodată
tot ce nu pot să-ţi spun

cînd vorbesc
n-ai mai putea să-mi spui că ai
să pleci
n-ai mai putea păşi…

de-ai putea

să simţi vreodată
ce e-n inima mea

cînd lipseşti
n-ai mai putea să ştii pe unde
eşti
te-ai rătăci

de-ai putea

să ştii vreodată
tot ce-mi trece prin gînd

cînd te văd
n-ai mai putea să uiţi
s-o iei  

de la-nceput.

De-ai putea   Florin Chilian
14 Februarie 1997 Bucureşti

Despre singuratate/Ipocrizia disperarii-Theodor Mazilu

Cele mai mari greseli din viata le-am infaptuit, cred, in clipa in care nu mi-am acceptat singuratatea. Atunci am apelat la alcool sau la femeie. Desi nu e in firea mea sa apelez la ajutorul culturii in prelegerea unor probleme de viata care ma privesc direct, imi amintesc ca Pascal a exprimat acest lucru cu si mai multa claritate si poate cu mai multa durere. El spunea ca multe din nenorocirile individului se nasc din neputinta de a ramane singur intre patru pereti. Are dreptate. Iti trebuie o mare putere pentru a-ti suporta si intelege vidul interior. Inteleg deci prin singuratate puterea de a-ti suporta vidul, de a-l strabate in liniste, de a nu-ti umple existenta cu orgolii, lecturi, marturisiri, sexualitate fara iubire, muzica preclasica, de a fi cu adevarat singur, fara nici o speranta. Bineinteles, nu confund singuratatea cu izolarea. Izolarea se naste adeseori dintr-o psihologie de om frustrat, care se inchide in el, in speranta ca astfel va capata putere. Cei care traiesc izolati, rupti de ceilalti oameni, ascund in ei ambitiile cele mai cumplite. Singuratatea e de fapt un sentiment pe care nu-l cunoastem, fiindca in realitate nu-l acceptam. Singuratatea ne infricoseaza si atunci luptam impotriva ei, luptam impotriva unei realitati care ne este profund straina. Noi nu cunoastem singuratatea, ci doar lupta impotriva singuratatii si confundam aceasta lupta cu sentimentul de singuratate. Ceea ce ne da sentimentul infricosator de singuratate nu este singuratatea ca atare, ci razboiul nostru impotriva singuratatii. Singuratatea s-ar putea sa ne fie prieten, dar, prin indarjirea cu care evitam s-o vedem la fata, o transformam intr-un adversar. Singuratatea, ca si moartea sunt realitati de care ne temem, fara sa le cunoastem. Sau tocmai fiindca nu le cunoastem. Spuneam ca am facut cele mai grave greseli in clipa in care am refuzat sa-mi accept singuratatea. Atunci injghebam in graba o viata artificiala, numai sa nu raman singur cu mine. Si nu fiindca m-as fi temut de o cumplita confruntare cu mine insumi - nici macar acest sentiment nu-l realizam - , dimpotriva, imi dadeam seama ca n-am ce sa-mi spun, ca eu, pentru mine, nu reprezint nici un interes. N-aveam nimic important sa-mi spun. (...) Nu vreau sa fiu inadins cinic, eu vreau sa exprim cumplitul impas pe care-l aduce frica de singuratate. (...) Multi oameni sustin chiar c-un fel de mandrie ca sunt singuri. Evident, mint. Ei sunt poate singuri in sens fizic, asta se poate, in realitate ei au grija sa fuga din fata singuratatii, ingropandu-se in lecturi, ambitii, auditii muzicale si tot felul de stratageme. Nu, din pacate, nu suntem singuri. Eu nu cunosc singuratatea, cunosc doar incapacitatea de a o admite si impasurile in care ma arunca aceasta incapacitate. Noi intotdeauna pretindem ceva de la oameni, noi intotdeauna asteptam o recompensa, noi speram intr-o intamplare miraculoasa, de aceea iesim in strada cu sentimentul ca aceste sperante se vor realiza. Multi insa confunda singuratatea cu izolarea si cred ca daca se retrag intr-un loc ascuns de lume s-au apropiat de adevarat. Am ascultat multe asemenea proiecte de regenerare spirituala care aveau la baza izolarea. De fapt acesti oameni nu-si acceptau singuratatea, ei se duceau in locurile acelea retrase cu toata vanitatea si frustrarea lor. (...) Eu cred ca nu poti iubi decat in clipa in care accepti singuratatea. Aceasta observatie e mai curand o presimtire, fiindca nu cunosc, in profunzime, nici iubirea, nici singuratatea. Dar, in putinele clipe in care mi-am acceptat singuratatea, am trait un sentiment de libertate totala, am iubit fara sa mai am obsesii, gelozii sau orgolii, nu-mi mai luam nici o masura de siguranta. Si atunci am inteles ca izolarea si singuratatea n-au nimic comun. Dar acest teritoriu imens m-a infricosat, si atunci m-am grabit sa ma intorc pocait in ograda mea marunta, pavata cu certitudini si principii arhicunoscute. Pesemne nu admit singuratatea, fiindca n-am puterea sa ma privesc drept in fata. Sau, si mai grav, nici nu-mi pun problema sa ma privesc drept in fata. Dar simt ca viata incepe o data cu admiterea singuratatii