Ne-a unit inca de la inceput lipsa de incredere in viitorul apropiat
si am sperat la o revedere plina de dinti albi patati de dimineata de cafea.
Astept sa cresti in intentii si astept sa ma alergi fara urma de pretentii.
Sa ma acuzi de tot ce vrei e plin de romantism iar de ma sorbi cu paiul din pahar,
nu-nseamna ca nu te voi inghite la randu-mi pana la hotar.
Cum sa nu te doresc cand stiu bine ce gandesc.
Cum sa nu te plac cand stim cu totii ca esti la vrac.
Aho, aho copil si frate
astept sa cresti pe neasteptate.
Si sigur te voi decora cu mere golden, verzi si ionatan.
Te pu si pa! La re!Ne vom vedea din nou aici si pe vecie
in soba noastra de pitici!
duminică, 27 noiembrie 2011
Atatea vorbe si minciuni, atatea seci promisiuni!
Si moarte picura din nori.
Si chiar izvorului ii vine
Un fel de greata uneori.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsa mila ori e muta,
Iar crucea de la piept e joc.
In moarte tot mai multi se muta,
Vazand ca-n viata nu au loc.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
Autor: Grigore Vieru
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
Parintele Partenie - Vovidenia Botosani
In teologia noastra si in spiritualitatea noastra ortodoxa se spune urmatorul lucru: "Nu rugaciunea singura aduce harul si vindecarea si binecuvantarea lui Dumnezeu ci smerenia care vine din multa rugaciune aduce mila si indurarea lui Dumnezeu".Omul cu cat se roaga mai mult, omul cu cat se straduie mai mult vede ca nu poate singur sa rezolve situatia, sa scape de-un necaz, sa fie vindecat de o boala.S-atuncea, se smereste.
Mantuitorul spune: "Fie voua dupa credinta voastra!"Adica vindecati-va dupa masura credintei voastre.Cu cat credeti mai mult cu atat sunteti mai sanatosi , cu cat credeti mai putin cu atat si vindecarea este mai putina. Deci masura vindecarii se da potrivit masurii credintei fiecaruia. Mantuitorul vindeca un mut. Un om cuprins de-o alta boala. Dar la toti le spune: "Aveti grija sa nu spuneti nimanui nimic despre ce s-a-ntamplat."Si ei paradoxal n-asculta de mantuitorul Hristos. Dar este de data asta o neascultare sfanta? Au mers si au propovaduit: "Iisus Hristos este Dumnezeu si El ne-a vindecat". Mantuitorul nu cred ca s-a suparat de lucrul acesta .Si Evanghelia spune ca Iisus predica in marile orase si tamaduia bolnavi. Ei bine ce s-a intamplat acum 2000 de ani se petrece si astazi. Si astazi sunt foarte multi oameni bolnavi, si azi sunt oameni care sufera de boli incurabile. Multi oameni sunt bolnavi datorita pacatelor, altiii, greutatilor, altii au o bola si au un necaz pentru ca au fost o data mai neatenti cu viata lor, altii pentru ca sunt pusi la incercare, altii pentru ca au o ispita. Dar toti au sansa. Toti avem o scapare. Daca Iisus lucra si acum 2000 de ani, sa stiti ca El lucreaza si astazi. Si cand intram in biserica sa stiti ca intram in alta lume. Desi ne cunoastem, desi ne vedem, si intram cu aceleasi ganduri, aceleasi slabiciuni, aceleasi patimi, intram in lumea lui Dumnezeu. Unde gasim noi pe pamant un loc mai sfant unde sa lucreze Dumnezeu pentru sfanta biserica? Si asa cum a lucrat atunci acum 2000 de ani asa lucreaza si astazi. In chip nevazut El tamaduieste. In chip nevazut El da bucurie. In chip nevazut El aduce vindecare acolo unde este suferinta. Aduce bucurie unde este intristare. Aduce imbarbatare si putere acolo unde este deznadejde. In chip nevazut si El ne intreaba astazi:" Pot eu sa-ti fac acest lucru"? In chip neauzit, neauzit de constiinta fiecaruia, ne intreaba si astazi. Pot eu sa te tamaduiesc? Pot eu sa te scot din necazul datoriilor? Pot eu sa-ti rezolv problema de la servici? Pot eu sa-ti aduc o mangaiere si o imbarbatare in necazurile din societatea de astazi? Si fiecare raspunde dupa credinta lui.Unii spun puternic: "Da Doamne, numai Tu ma poti vindeca". Si-atunci striga: "Doamne birueste !"Altii, il cantaresc pe Dumnezeu si isi pierd de multe ori nadejdea si spun: "Bine, bine. Dumnezeu ma ajuta dar in traista nu-mi pune".Adica si eu trebuie sa fac ceva. Sa vad daca pot face ceva cu o relatie, o pila, cu un sef de partid...altii il izgonesc definitiv pe Dumnezeu. Nu. Nu ma poate scapa nici de cancer , nici de saracie, ci doar eu singur pot. Daca voi reusi vreodata sa scap de necaz. Ei bine, fiecaruia i se da rezolvarea situatiei si iesirea din situatia de criza dupa credinta fiecaruia. Cu cat il ai mai aproape pe Dumnezeu cu atat ii pui problemele mai in fata."Domane nu reusesc sa scap de necaz, saracie, nu reusesc sa-l induplec pe cel de langa mine sa-l fac sa ma priveasca cu ochi mai blanzi, mai buni. Nu reusesc Doamne sa aduc o bucurie copiilor, nepotilor, familiei mele. Nu reusesc sa scap de crucea aceasta grea a suferintei. Cu cat esti mai departe de Dumnezeu cu atat Dumnezeu te lasa in carapacea ta sa te zvarcolesti, sa te chinui pana vei deschide ochii. De aceea lumea de astazi face fel si fel de prognoze. Fac fel si fel de planuri, de proiectii. Cauta solutii peste solutii. Oamenii de stiinta cauta leacuri la boli. Oamenii isi pun mintea la a cauta o solutie in a impiedica dezastrele naturale. Dar foarte putini gasesc adevarata scapare. Foarte putini gasesc sa ne arate noua adevarata solutie, adevarata rezolvare a problemelor. Iar adevarata rezolvare e la Dumnezeu. Trebuie sa-L simtim mai aproape. Si aici in biserica. Cand venim in biserica, aproape ca ar trebui sa nu ne intereseze decat propriul suflet si intensitatea rugaciunii noastre. Sa ma intereseze doar necazul celui de langa mine fara sa-l critic, fara sa-l judec , fara sa ma gandesc prea mult la el ci doar ca trebuie sa ma rog.
In perioada asta a postului ar trebui sa ne interiorizam mai mult. Sa gandim mai mult la viata noastra duhovniceasca. Sa ne spovedim, sa ne recunoastem trecutul nostru. Sa ne stergem pacatele din sufletul nostru, sa ne indreptam, sa cautam sa pasim in alta lume. In lumea lui Dumnezeu. Sa stiti ca nu trebuie sa murim, sa ne despartim de lumea si frumusetile lumii de aici ca sa intru in atmosfera, in lumea lui Dumnezeu.Trebuie sa ma despart de gandurile rele, de preocuparile mele pacatoase. Sa ma despart de obisnuintele mele de zi cu zi si sa imbratisez invatatura, credinta adevarata. Sa imbratisez pe Dumnezeu asa cum se cuvine. Deci incepand din biserica. Apoi in casa noastra sa stim sa renuntam la multe lucruri si multe obisnuinte pe care le avem si care nu ne aduc nimic bun in viata noastra. Doar ne incarca negativ, care ne impovareaza, ne preseaza inutil. Sa stim sa alegem ceea ce este mai important pentru viata noastra.Sunt multe lucruri in jurul nostru. Dar sunt si multe obisnuinte ale noastre pe care trebuie sa le indreptam. Sa va spun una? V-am spus-o de atatea ori: este suficient sa urmaresti un jurnal la televizor nu trebuie sa urmaresti doua ore. Iti este suficient sa citesti o carte nu trebuie sa rasfoiesti 10 000 de carti. Iti este suficienta o garderoba mai sumara decat una plina de care sa nu te mai bucuri niciodata. Prea mult balastru in jurul nostru. Si la servici este o mare problema.Si cei care lucreaza in domeniul privat si cei care lucreaza la bugetari. Este vorba de multitudinea convorbirilor nefolositoare. Facem ce facem si tot pacatuim cu cuvantul. Ne intalnim si tot vorbim, si tot vorbim, si vorbim. Si pacatul se aduna. Nu mai iubim tacerea. Ne plangem de singuratate dar sa stiti ca si singuratatea este un dar al lui Dumnezeu. Cand intri in casa ta si esti singur, n-ai pe nimeni langa tine atunci ai o sansa sa vorbesti cu Dumnezeu. Sa te deschizi spre Dumnezeu. Sa te pui in genunchi in mijlocul casei si sa nu-ti faci nici mancare, ca esti singur, si spui: intai sa vorbesc cu Dumnezeu si apoi mai vad eu. Cand esti tanar esti tentat sa iesi; noaptea...sau spre seara, dar tot cand esti singur ar fi mai bine sa fii tentat de o carte sau de o convorbire cu lumea de dincolo. De aceea suferinta mai vine si pentru ca nu stim sa ne chivernisim viata. Nu stim sa ne petrecem timpul. Omul este in suferinta pentru ca simte ca nu mai poate face fata greutatilor nu mai are nici timpul efectiv. De ce? Pentru ca nu stie sa-l umple cum trebuie. Nici nu se odihnim si nici nu realizam ceva. Il pierdem asa...cum spunea un invatat roman: pierderea de timp ca metoda de lucru la romani. Si in cele 8 ore de la servici nu facem totul asa cum trebuie. Pierdem vremea. Si acasa la fel, in societate la fel. Asta este ispita celui rau pentru ca asa cum spunea un parinte contemporan: diavolul nu mai vine sa ne ispiteasca cu pacate grosiere. Binenteles ne ispeteste cu bautura, desfranarea...dar pe putinii crestini autentici nu-i mai ispiteste cu desfraul cu bautura cu drogurile ci altfel. Le ia timpul."Nu mai am timp parinte. Nici sa ma rog nu mai am timp.Nu mai am timp sa-mi aduc aminte de Dumnezeu".Aceasta este o ispita. De ce? Dragii mei: pamantul nu se invarte mai repede.O sa ajungeti la concluzia asta si o sa ajunga oameni de stiinta. Pamantul are acelasi mers de la intemeierea lumii. Nu se comprima timpul. Este o falsa idee.Tot 24 h erau si astazi si acum 10 000 de ani tot 24 h. Depinde cum il folosesti. Cand esti bucuros trece intr-un anumit fel timpul. Cand esti in suferinta si astepti pe cineva, trece altfel timpul. Depinde cum il folosesti. Cum il chivernisesti.Caci de aceea Dumnezeu ne-a lasat ratiune. Timpul este cel mai mare dusman al omului. Pentru ca trece si daca a trecut nu-l mai poti intoarce. De aceea si multa suferinta si suferinta aceasta sub diferite forme are o scapare: Hristos care nu da timp.Crezi ca pot face eu? Si daca ar spune toata lumea: Da Doamne si ne-am intoarce fiecare si toti laolalta cu fata la Dumnezeu sigur altfel ar arata lumea. Sa stiti ca noi ca preoti si biserica in general are o mare responsabilitate in societatea de astazi. Prin anii de dupa al doilea razboi mondial, biserica romano catolica ia cam lasat pe oameni asa de izbeliste. Erau preocupati de altele.In est era comunismul unde biserica a fost redusa la tacere iar in apus biserica a avut multe probleme. A fost ispitita de tehnologie si de avansarea aceasta a stiintei. Si i-a lasat pe oameni fara invatatura, fara sa le arate adevaratul drum, fara sa le arate destinatia. Si iata cum sa face ca in Franta sunt foarte multi musulmani si nu sunt doar ce-i veniti din tarile musulmane, sunt si bastinasi francezi care au trecut la mahomedanism. Dar niste invatati care si-au dat seama de situatia din Franta, prin anii 1980 s-au dus la Papa si au spus. Unde ne-ati lasat? De ce nu ne-ati spus ca Hristos este solutia si nu altcineva?Ca mai presus de toate este spiritul?
De aceea biserica de astazi, cu slabiciunile slujitorilor ei, caci biserica n-are slabiciuni. Slujitorii ei au slabiciuni si pacate si patimi. Dar biserica astazi trebuie sa spuna un cuvant sigur si clar si raspicat.
E bine ca copiii nostri sa fie savanti, sa stie 4,5 limbi straine...dar nu e suficient. Sa nu-i facem oameni straini de Dumnezeu. Iisus Hristos este varianta cea mai sigura si cea mai frumoasa pentru tineretul de astazi. Este solutia la toate problemele noastre. Daca avem un pic de credinta si credinta marturisita nu doar cea care este scrisa in buletin sau undeva intr-un registru, credinta marturisita cu viata noastra. Adica sa stii ce este biserica, sa stii ce este spovedania, sa stii ce este impartasania, sa stii ce este liturghia, sa stii ce este postul, sa stii ce este o fapta buna, sa stii ce inseamna respectul, sa stii ce inseamna o morala crestina adevarata. Acesta este Mantuitorul Iisus Hristos. De aceea la suferinta celui mut, crezi ca pot face eu acestea?Da Doamne.
"Idealul lumii de astazi este ca n-are ideal." Sa traiasca fara un ideal, si-i mare pacat. Idealul adus in lume de Mantuitorul nostru Iisus Hristos care este? Sa ma vad odata Doamne cu tine in Imparatia Ta!Asa ar trebui sa gandim. De cate ori ne mai gandim noi astazi la asta? Doar cum sa fac rost de apartament, sa repar masina, sa ma descotorosesc de sotie, de copii...nimic mai fals...Idealul nostru ar trebui sa fie : Sa fim oameni ai Imparatiei lui Dumnezeu.Crezi ca putem face asta?Da Doamne!Depinde cu cata credinta ii cerem ajutorul lui Dumnezeu. Doamne milueste-ne si ajuta-ne sa fim macar de acum inainte asa cum trebuie.Oameni ai Imaratiei lui Dumnezeu.Amin!
Mantuitorul spune: "Fie voua dupa credinta voastra!"Adica vindecati-va dupa masura credintei voastre.Cu cat credeti mai mult cu atat sunteti mai sanatosi , cu cat credeti mai putin cu atat si vindecarea este mai putina. Deci masura vindecarii se da potrivit masurii credintei fiecaruia. Mantuitorul vindeca un mut. Un om cuprins de-o alta boala. Dar la toti le spune: "Aveti grija sa nu spuneti nimanui nimic despre ce s-a-ntamplat."Si ei paradoxal n-asculta de mantuitorul Hristos. Dar este de data asta o neascultare sfanta? Au mers si au propovaduit: "Iisus Hristos este Dumnezeu si El ne-a vindecat". Mantuitorul nu cred ca s-a suparat de lucrul acesta .Si Evanghelia spune ca Iisus predica in marile orase si tamaduia bolnavi. Ei bine ce s-a intamplat acum 2000 de ani se petrece si astazi. Si astazi sunt foarte multi oameni bolnavi, si azi sunt oameni care sufera de boli incurabile. Multi oameni sunt bolnavi datorita pacatelor, altiii, greutatilor, altii au o bola si au un necaz pentru ca au fost o data mai neatenti cu viata lor, altii pentru ca sunt pusi la incercare, altii pentru ca au o ispita. Dar toti au sansa. Toti avem o scapare. Daca Iisus lucra si acum 2000 de ani, sa stiti ca El lucreaza si astazi. Si cand intram in biserica sa stiti ca intram in alta lume. Desi ne cunoastem, desi ne vedem, si intram cu aceleasi ganduri, aceleasi slabiciuni, aceleasi patimi, intram in lumea lui Dumnezeu. Unde gasim noi pe pamant un loc mai sfant unde sa lucreze Dumnezeu pentru sfanta biserica? Si asa cum a lucrat atunci acum 2000 de ani asa lucreaza si astazi. In chip nevazut El tamaduieste. In chip nevazut El da bucurie. In chip nevazut El aduce vindecare acolo unde este suferinta. Aduce bucurie unde este intristare. Aduce imbarbatare si putere acolo unde este deznadejde. In chip nevazut si El ne intreaba astazi:" Pot eu sa-ti fac acest lucru"? In chip neauzit, neauzit de constiinta fiecaruia, ne intreaba si astazi. Pot eu sa te tamaduiesc? Pot eu sa te scot din necazul datoriilor? Pot eu sa-ti rezolv problema de la servici? Pot eu sa-ti aduc o mangaiere si o imbarbatare in necazurile din societatea de astazi? Si fiecare raspunde dupa credinta lui.Unii spun puternic: "Da Doamne, numai Tu ma poti vindeca". Si-atunci striga: "Doamne birueste !"Altii, il cantaresc pe Dumnezeu si isi pierd de multe ori nadejdea si spun: "Bine, bine. Dumnezeu ma ajuta dar in traista nu-mi pune".Adica si eu trebuie sa fac ceva. Sa vad daca pot face ceva cu o relatie, o pila, cu un sef de partid...altii il izgonesc definitiv pe Dumnezeu. Nu. Nu ma poate scapa nici de cancer , nici de saracie, ci doar eu singur pot. Daca voi reusi vreodata sa scap de necaz. Ei bine, fiecaruia i se da rezolvarea situatiei si iesirea din situatia de criza dupa credinta fiecaruia. Cu cat il ai mai aproape pe Dumnezeu cu atat ii pui problemele mai in fata."Domane nu reusesc sa scap de necaz, saracie, nu reusesc sa-l induplec pe cel de langa mine sa-l fac sa ma priveasca cu ochi mai blanzi, mai buni. Nu reusesc Doamne sa aduc o bucurie copiilor, nepotilor, familiei mele. Nu reusesc sa scap de crucea aceasta grea a suferintei. Cu cat esti mai departe de Dumnezeu cu atat Dumnezeu te lasa in carapacea ta sa te zvarcolesti, sa te chinui pana vei deschide ochii. De aceea lumea de astazi face fel si fel de prognoze. Fac fel si fel de planuri, de proiectii. Cauta solutii peste solutii. Oamenii de stiinta cauta leacuri la boli. Oamenii isi pun mintea la a cauta o solutie in a impiedica dezastrele naturale. Dar foarte putini gasesc adevarata scapare. Foarte putini gasesc sa ne arate noua adevarata solutie, adevarata rezolvare a problemelor. Iar adevarata rezolvare e la Dumnezeu. Trebuie sa-L simtim mai aproape. Si aici in biserica. Cand venim in biserica, aproape ca ar trebui sa nu ne intereseze decat propriul suflet si intensitatea rugaciunii noastre. Sa ma intereseze doar necazul celui de langa mine fara sa-l critic, fara sa-l judec , fara sa ma gandesc prea mult la el ci doar ca trebuie sa ma rog.
In perioada asta a postului ar trebui sa ne interiorizam mai mult. Sa gandim mai mult la viata noastra duhovniceasca. Sa ne spovedim, sa ne recunoastem trecutul nostru. Sa ne stergem pacatele din sufletul nostru, sa ne indreptam, sa cautam sa pasim in alta lume. In lumea lui Dumnezeu. Sa stiti ca nu trebuie sa murim, sa ne despartim de lumea si frumusetile lumii de aici ca sa intru in atmosfera, in lumea lui Dumnezeu.Trebuie sa ma despart de gandurile rele, de preocuparile mele pacatoase. Sa ma despart de obisnuintele mele de zi cu zi si sa imbratisez invatatura, credinta adevarata. Sa imbratisez pe Dumnezeu asa cum se cuvine. Deci incepand din biserica. Apoi in casa noastra sa stim sa renuntam la multe lucruri si multe obisnuinte pe care le avem si care nu ne aduc nimic bun in viata noastra. Doar ne incarca negativ, care ne impovareaza, ne preseaza inutil. Sa stim sa alegem ceea ce este mai important pentru viata noastra.Sunt multe lucruri in jurul nostru. Dar sunt si multe obisnuinte ale noastre pe care trebuie sa le indreptam. Sa va spun una? V-am spus-o de atatea ori: este suficient sa urmaresti un jurnal la televizor nu trebuie sa urmaresti doua ore. Iti este suficient sa citesti o carte nu trebuie sa rasfoiesti 10 000 de carti. Iti este suficienta o garderoba mai sumara decat una plina de care sa nu te mai bucuri niciodata. Prea mult balastru in jurul nostru. Si la servici este o mare problema.Si cei care lucreaza in domeniul privat si cei care lucreaza la bugetari. Este vorba de multitudinea convorbirilor nefolositoare. Facem ce facem si tot pacatuim cu cuvantul. Ne intalnim si tot vorbim, si tot vorbim, si vorbim. Si pacatul se aduna. Nu mai iubim tacerea. Ne plangem de singuratate dar sa stiti ca si singuratatea este un dar al lui Dumnezeu. Cand intri in casa ta si esti singur, n-ai pe nimeni langa tine atunci ai o sansa sa vorbesti cu Dumnezeu. Sa te deschizi spre Dumnezeu. Sa te pui in genunchi in mijlocul casei si sa nu-ti faci nici mancare, ca esti singur, si spui: intai sa vorbesc cu Dumnezeu si apoi mai vad eu. Cand esti tanar esti tentat sa iesi; noaptea...sau spre seara, dar tot cand esti singur ar fi mai bine sa fii tentat de o carte sau de o convorbire cu lumea de dincolo. De aceea suferinta mai vine si pentru ca nu stim sa ne chivernisim viata. Nu stim sa ne petrecem timpul. Omul este in suferinta pentru ca simte ca nu mai poate face fata greutatilor nu mai are nici timpul efectiv. De ce? Pentru ca nu stie sa-l umple cum trebuie. Nici nu se odihnim si nici nu realizam ceva. Il pierdem asa...cum spunea un invatat roman: pierderea de timp ca metoda de lucru la romani. Si in cele 8 ore de la servici nu facem totul asa cum trebuie. Pierdem vremea. Si acasa la fel, in societate la fel. Asta este ispita celui rau pentru ca asa cum spunea un parinte contemporan: diavolul nu mai vine sa ne ispiteasca cu pacate grosiere. Binenteles ne ispeteste cu bautura, desfranarea...dar pe putinii crestini autentici nu-i mai ispiteste cu desfraul cu bautura cu drogurile ci altfel. Le ia timpul."Nu mai am timp parinte. Nici sa ma rog nu mai am timp.Nu mai am timp sa-mi aduc aminte de Dumnezeu".Aceasta este o ispita. De ce? Dragii mei: pamantul nu se invarte mai repede.O sa ajungeti la concluzia asta si o sa ajunga oameni de stiinta. Pamantul are acelasi mers de la intemeierea lumii. Nu se comprima timpul. Este o falsa idee.Tot 24 h erau si astazi si acum 10 000 de ani tot 24 h. Depinde cum il folosesti. Cand esti bucuros trece intr-un anumit fel timpul. Cand esti in suferinta si astepti pe cineva, trece altfel timpul. Depinde cum il folosesti. Cum il chivernisesti.Caci de aceea Dumnezeu ne-a lasat ratiune. Timpul este cel mai mare dusman al omului. Pentru ca trece si daca a trecut nu-l mai poti intoarce. De aceea si multa suferinta si suferinta aceasta sub diferite forme are o scapare: Hristos care nu da timp.Crezi ca pot face eu? Si daca ar spune toata lumea: Da Doamne si ne-am intoarce fiecare si toti laolalta cu fata la Dumnezeu sigur altfel ar arata lumea. Sa stiti ca noi ca preoti si biserica in general are o mare responsabilitate in societatea de astazi. Prin anii de dupa al doilea razboi mondial, biserica romano catolica ia cam lasat pe oameni asa de izbeliste. Erau preocupati de altele.In est era comunismul unde biserica a fost redusa la tacere iar in apus biserica a avut multe probleme. A fost ispitita de tehnologie si de avansarea aceasta a stiintei. Si i-a lasat pe oameni fara invatatura, fara sa le arate adevaratul drum, fara sa le arate destinatia. Si iata cum sa face ca in Franta sunt foarte multi musulmani si nu sunt doar ce-i veniti din tarile musulmane, sunt si bastinasi francezi care au trecut la mahomedanism. Dar niste invatati care si-au dat seama de situatia din Franta, prin anii 1980 s-au dus la Papa si au spus. Unde ne-ati lasat? De ce nu ne-ati spus ca Hristos este solutia si nu altcineva?Ca mai presus de toate este spiritul?
E bine ca copiii nostri sa fie savanti, sa stie 4,5 limbi straine...dar nu e suficient. Sa nu-i facem oameni straini de Dumnezeu. Iisus Hristos este varianta cea mai sigura si cea mai frumoasa pentru tineretul de astazi. Este solutia la toate problemele noastre. Daca avem un pic de credinta si credinta marturisita nu doar cea care este scrisa in buletin sau undeva intr-un registru, credinta marturisita cu viata noastra. Adica sa stii ce este biserica, sa stii ce este spovedania, sa stii ce este impartasania, sa stii ce este liturghia, sa stii ce este postul, sa stii ce este o fapta buna, sa stii ce inseamna respectul, sa stii ce inseamna o morala crestina adevarata. Acesta este Mantuitorul Iisus Hristos. De aceea la suferinta celui mut, crezi ca pot face eu acestea?Da Doamne.
"Idealul lumii de astazi este ca n-are ideal." Sa traiasca fara un ideal, si-i mare pacat. Idealul adus in lume de Mantuitorul nostru Iisus Hristos care este? Sa ma vad odata Doamne cu tine in Imparatia Ta!Asa ar trebui sa gandim. De cate ori ne mai gandim noi astazi la asta? Doar cum sa fac rost de apartament, sa repar masina, sa ma descotorosesc de sotie, de copii...nimic mai fals...Idealul nostru ar trebui sa fie : Sa fim oameni ai Imparatiei lui Dumnezeu.Crezi ca putem face asta?Da Doamne!Depinde cu cata credinta ii cerem ajutorul lui Dumnezeu. Doamne milueste-ne si ajuta-ne sa fim macar de acum inainte asa cum trebuie.Oameni ai Imaratiei lui Dumnezeu.Amin!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)