luni, 26 septembrie 2011

Mariana mariuska maria ruska maruska...

Hop-hop...

Hajde!Hajde!...

Ai mei,ai mei n-au avut habar, cat de sus, cat de sus pot eu sa sar...




joi, 22 septembrie 2011

Cum sa ne alegem sotul/sotia potrivit(a)

Cu permisiunea redactiei Familia Ortodoxa am sa postez un rezumat al unui articol din numarul 9 , respectiv septembrie, 2011 a revistei cu acelasi nume despre cum sa ne intemeiem o familie care sa ne faca fericiti, cum sa ne alegem sotul potrivit.
Cuvant al Parintelui Emilian Simonopetritul de la Sfantul Munte Athos.
Procesul de cunoastere si apropiere ar trebui sa aiba  loc inaintea casatoriei. Nu trebuie sa avem rezerve in a ne cunoaste unul pe celalalt , mai ales daca nu suntem siguri de sentimentele noastre.Dragostea n-ar trebui sa ne orbeasca , ci sa ne deschida ochii pentru a-l vedea pe celalalt asa cum este, cu neputintele sale." E mai bine sa iei din casa ta o incaltare, chiar daca-i pingelita,"spune o zicala.Adica e mai bine sa iei pe cineva cu care ai ajuns sa te cunosti.Iar cunoasterea trebuie sa fie intotdeauna legata de logodna, o chestiune la fel de anevoioasa.A te logodi nu inseamna neaparat ca te vei casatori. Inseamna ca fac o incercare pentru a vedea daca ar trebui sa ma casatoresc cu persoana cu care m-am logodit.
Nu alegeti pe cineva care-si pierde vremea prin cluburi, distrandu-se si aruncandu-si banii pe excursii si luxuri.N-ar trebui sa alegeti nici pe cineva care, dupa cum veti afla mai tarziu , isi ascunde egocentrismul in spatele cuvintelor de dragoste.Nu alegeti drept sotie o femeie ca praful de pusca, care , indata ce-i zici ceva, sare in sus.Nu-i o nevasta buna!
Mai mult, daca vreti sa aveti o casatorie cu adevarat izbutita, nu va apropiati de tanara sau tanarul neputincios sa-si lase parintii. Porunca lui Hristos este limpede: "va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa , si se va lipi de femeia sa"(Marcu 10:7).Dar, cand il veti vedea pe celalalt legat de mama sau tatal lui, cand veti vedea ca ii asculta cu gura deschisa si este gata sa faca orice-i vor zice, sa va tineti departe.este o persoana bolnava sufleteste, imatura psihologic, si nu veti izbuti sa faceti cu dansul o familie.Barbatul care va va deveni sot ar trebui sa fie plin de viata.
Incredintati-va ca nu este nu om necomunicativ - in care caz nu va avea prieteni, maine va socoti anevoios sa va aiba drept prieten si tovaras.
Paziti-va de oamenii nemultumiti, plangaciosi si intunecati, ce se aseamana unor pasari mohorate.

Paziti-va de cei ce se jelesc mereu, zicand: "Nu ma iubesti, nu ma intelegi" si altele de acest fel. Ceva la aceste fapturi ale lui Dumnezeu nu e in regula.

Paziti-va si de fanaticii religiosi si de cei excesiv de evlaviosi; adica de cei ce se supara din pricina unor lucruri marunte, care critica tot si sunt hipersensibili.Cum veti putea trai cu un astfel de om?

Paziti-va de cei ce socotesc casatoria ceva rau, ca un soi de intemnitare, de cei ce zic: "Dar niciodata in viata nu m-am gandit sa ma casatoresc!"

Paziti-va de falsii crestini, care vad in casatorie ceva dezgustator, asemenea unui pacat, si-si coboara grabnic ochii cand aud vorbindu-se de ea. Daca va veti casatori cu unul ca acesta, va va fi un ghimpe in trup - si o povara pentru manastirea sa, daca se va calugari.

Paziti-va de cei ce se cred desavarsiti si nu afla greseala intr-insii, dar gasesc mereu greseli la ceilalti.

Paziti-va de cei ce se cred alesi de Dumnezeu ca sa-i indrepte pe ceilalti!

Mai este o problema serioasa careia trebuie sa-i dati atentie: ereditatea.Cautati sa-i cunoasteti bine pe tatal , pe mama, pe bunicul, pe bunica, pe unchiul celalalt.Trebuie sa existe si minime conditii materiale.Mai presus de toate, ingrijiti-va sa aflati despre credinta celuilalt.Are el sau ea credinta?Are idealuri persoana pe care va ganditi sa v-o faceti tovaras de viata? Daca pentru el Hristos nu inseamna nimic, cum vei putea tu sa intri in inima sa?Daca n-a fost in stare sa Il pretuiasca pe Hristos , crezi ca te va pretui pe tine?Sfanta Scriptura ii spune barbatului ca sotia trebuie sa fie a "legamantului tau"(Mal.2:14),adica de credinta ta, de religia ta, ca sa ti se poata alatura spre Dumnezeu.Doar atunci veti putea avea, dupa cum zic Parintii Bisericii, o casatorie"cu incuviintarea episcopului", adica cu consimtamantul Bisericii, si nu un simplu act formal.Discuta mai intai lucrurile cu duhovnicul. Examineaza impreuna cu el fiecare amanunt, si el va sta de partea ta ca un prieten adevarat, iar cand iti vei atinge tinta, casatoria ta va fi un dar de la Dumnezeu(cf.1 Cor.7:7). Dumnezeu daruieste fiecaruia in parte darutile sale. Pe unul il duce inspre casatorie, iar pe altul inspre feciorie. Nu ca Dumnezeu ar face aceasta alegere zicand "tu du-te aici" si "tu du-te acolo", insa ne da taria de a alege dupa dorirea inimii noastre, precum si barbatia si puterea de a indeplini aceasta alegere. Daca ti-ai ales astfel sotul, multumeste Domnului! Fa-i cunostinta cu duhovnicul tau. Daca n-ai unul, amandoi ar trebui sa alegeti impreuna un duhovnic care sa va fie Staret, Parinte, cel ce va va aminti de Dumnezeu si vi-L va arata.
 In viata veti avea multe greutati.Vor fi o sumedenie de probleme.Grijile va vor inconjura si nu va fi usor sa duceti o viata crestineasca. Insa nu va temeti. Dumnezeu va va ajuta. Faceti ce va sta in putinta. Puteti citi cinci minute in fiecare zi dintr-o carte duhovniceasca? Sa cititi.Va puteti ruga cinci munte in fiecare zi? Rugati-va. Si daca izbuti cinci minute, rugati-va doua. Celelalte tin de Dumnezeu.
Cand veti intampina greutati in casatorie, cand veti vedea ca nu sporiti in viata duhovniceasca, sa nu deznadajduiti. Sa nu va multumiti, insa nici cu sporirea pe care ati dobandit-o pana acum. Inaltati-va inimile catre Dumnezeu. Urmati celor ce au dat totul lui Dumnezeu si faceti ce puteti ca sa va asemanati lor, chiar daca tot ce puteti face este sa va doriti in inima asemanarea cu ei. Lasati faptuirea in seama lui Hristos. Si, cand veti urca pe acalea aceasta, veti simti cu adevarat care este rostul casatoriei. Astfel, veti orbecai in viata asemenea unui nevazator.

luni, 12 septembrie 2011

Colette(1873-1954)


Feminista, iconoclasta,inclasabila,Gabrielle Colette a trait intr-o libertate rara.Nici misandra- a avut trei soti-,nici nimfomana- n-a exagerat cu numarul amantilor-,nici complet lesbiana- si-a parasit iubitele in favoarea barbatilor-,nici taranca- iubea prea mult fastul-,nici oraseanca- n-a putut niciodata sa se lipseasca de un refugiu rural si de iubitele ei animale, Colette a existat intre aceste numeroase negatii "nici", tragandu-si placerea din tot ce gasea, hedonista pana la a-si face din fericire unica religie.Sint totusi rare femeile care au trait atat de aservite langa sotul lor: Willy aproape ca i-a furat gloria literara, semnandu-i operele.Colette a invatat ce e iubirea, pe masura experientelor succesive, eliberandu-se treptat de lanturile care le tineau prizoniere pe contemporanele ei: dependenta financiara, fidelitatea in ciuda jignirilor, vinovatia de a inhata placerea trecatoare.Si-a selectat barbatii  dupa o logica neobisnuita pentru acea epoca: in tinerete i-a ales mult mai varstnici si a invatat multe de la ei; matura, si i-a luat pe cei mult mai tineri si s-a lasat rasfatata de ei.Colette a preferat mereu fericirea, in locul principiilor...care ii lipseau cu desavarsire.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Le premier jour du reste de ta vie/Prima zi din restul vietii tale

Intr-un an de 8 martie, acum multi ani, cumparase un bibelou cadou mamei si i l-a refuzat intr-un mod aproape violent.Apoi a incercat sa inteleaga de ce nu o aprecia. Macar meritele la invatatura daca nu si munca casnica.Pentru ca nici la cumparaturi nu era buna si mergea la magazin inapoi sa duca borcanul de bulion sau nautul si sa ia cafeaua care trebuie.Cand auzea de cumparaturi tresarea si-i batea inima sa-i sara din piept cand ajungea in fata usii acasa. In acelasi timp o apara pe sora-sa de tigani, pe tata de mama si pe ea de toti.A putut-o face-o mai putin in fata unuia intr-o scara de bloc...Si-a adorat bunica pentru ca era singura de acord sa mearga si ea de Inviere la biserica din sat, o lasa sa sara in baltile de dupa ploaie si-si punea fustita ei pe cap, se ruja si o fugarea prin toata casa ca sa o distreze.Ii semana tatalui ei. Strabunicul ei se zice ca  murise cand avea vreo patru ani. Ii  punea piedica si apoi o tragea de un picior iar ea se amuza teribil de asta.Fusese diacon si statea mereu cu un ceaslov mic in mana in fata casutei lui pe un scaunel sau pe leaganul din curte.Pana cand mai facea o criza de epilepsie si bunica il baga in pat...A intrat la liceu si a fost mare bucurie.Un liceu cu orar de multe ori obositor.De dimineata de la 8 pana seara la 6.Si numai drumul pana la scoala facea o ora si... cu tot cu statul in statie si mersul pe scara.Asta in zilele cand nu avea instrumentul la ea. Iar sambata si duminica era de preferat o extra-activitate,de parca nu era de ajuns "naveta".Iar pe langa naveta, vreo trei ani jumate de liceu a trebuit sa mearga si ca martor la procesele interminabile ale fiului doamnei profesoare de engleza.Ca...vazuse tot...detinea adevarul. Mai tarziu a reusit sa faca si o facultate de care mama ei tot nu era multumita.A trebuit sa se pregateasca pentru ea...si au fost infiorator de greu de suportat reprosurile.Si s-a hotarat sa faca bani, multi bani sa-i trimita acasa. A trimis acasa bani. Nu multi. Cat pentru o faianta, o gresie,pana cand a cedat si s-a intors acasa.Nicidecum victorioasa. Acum...incearca, inca mai spera ca mama  ei sa fie mandra de ea.Se pare ca tot nu reuseste. Probabil...nu stie sa arate.Important e ca o iubeste.
Ce am vrut sa spun aici e ca viata ei e minunata probabil pe langa a altora.
Si ca a fost violenta, ca a fost trista, ca a fost umilitoare.
A invatat-o foarte multe dar a si taxat-o foarte tare.
Ce am vrut sa spun aici e ca ea este nefericita.
Dar nu din cauza trecutului care nu mai e deja .
Ci pentru ca azi a realizat ca o asteapta o viata poate mult mai grea.
Plina de reprosuri, sumbra, tensionata.
Mai bine mai traia odata acele lucruri.
Macar era mama-sa.

Arvo Pärt - Spiegel Im Spiegel [Violin and Piano] ("Fratres" 1994)
 
 

vineri, 2 septembrie 2011

Sa fim oameni! Cuvantul Patriarhului Pavel al Serbiei

"Daca Dumnezeu stie dinainte ca voi ajunge un ucigas, un talhar sau mai stiu eu ce stricat, putea-voi oare sa n-ajung asa? Daca nu voi ajunge, atunci prestiinta Lui n-are nici o valoare. Iar daca voi ajunge - atunci unde-i libertatea mea?"se intreba Patriarhul Pavel al Serbiei de-a lungul anilor de scoala. Dupa multa vreme a fost lamurit de Fericitul Augustin prin notiunea de timp.
"Timpul e o perioada care are trecut, prezent si viitor.Trecutul a fost-deci nu este;viitorul va fi- deci nici el nu este. Atunci ce este? Doar prezentul este,dar si el aproape ca nu este. Prezentul este doar puntea de legatura intre trecut si viitor, in care viitorul se transforma mereu in trecut.Dar timpul tine numai de faptura zidita, materialnica, de cosmos si mai ales de noi oamenii. Noi suntem cei care traim si gandim in categoriile timpului, locului si numerelor. Dumnezeu ba.Pentru El nu este nici trecut , nici viitor, ci numai un prezent vesnic, asa incat, atunci cand noi spunem ca ceva va fi, asta se va intampla doar pentru noi, dar nu si pentru El, pentru care totul este."

"Toata stapanirea este de la Dumnezeu, precum de la Dumnezeu sunt adevarul, dreptatea si dragostea, dar nu toate stapanirile sunt dupa voia lui Dumnezeu, ci dupa ingaduirea lui Dumnezeu, caci omul este fiinta sloboda.Nici Dumnezeu nu-l poate mantui pe cel ce nu vrea sa se mantuiasca, caci ar fi o siluire, iar lui Dumnezeu nu Ii este a silui, precum nu Ii este nici a minti, nici a nedreptati.Siluirea, minciuna si nedreptatea nu sunt atributele puterii , ci ale neputintei.Aceasta minunat o talcuieste Sfantul Vasilie cel Mare in veacul al patrulea, cand spune ca adevarul, dreptatea, dragostea, binele au in sine fiinta, viata , esenta, in vreme ce minciuna, nedreptatea, siluirea si ura nu au viata in sine.Toata lucrarea lor sta in negarea adevarului, a dreptatii si a dragostei.Minciuna nu exista fara adevar, dar adevarul exista fara minciuna.Cand suntem cu adevarul, cu dreptatea si cu dragostea, atunci avem in noi tot mai multa esenta, tot mai multa viata."


"Ce este omul?De ce l-a zidit Dumnezeul pe om?Daca stim raspunsul stim si telul vietii.Dupa Sfantul Ioan Damaschin, Dumnezeu are fericire.Dupa firea Sa...El are si ratiune, si libertate,si fericire.Dar nu s-a multumit ca numai El sa aiba fericire, ci a vrut sa existe fapturi cugetatoare care sa se bucure la randul lor de aceasta fericire.Si i-a zidit pe ingeri, i-a zidit si pe oameni...Oamenii sunt cu putini mai mici decat ingerii, caci ingerii nu au trup, iar oamenii au si trup,dar au si suflet.Pe de alta parte oamenii se pot asemana si cu animalele: ele au instincte pe care le avem si noi, au organe pe care le avem si noi, dar ele nu au ratiunea pe care o avem noi.Deci noi si ingerii avem suflet avem duh,dar asemenea animalelor avem trup si organe , in vreme ce ele nu au ccea ce avem noi- ratiune, simtamant, vointa si libertate.Cine stie cate generatii au trait si-au murit pe lume?Si noi vom muri, si cine stie cati vor mai muri pana la sfarsitul lumii?Trebuie sa ne intrebam care este rostul  si telul vietii noastre, deoarece avem si constiinta, si ratiune,Cand omul se va lamuri de ce se afla in lumea asta, ii va fi mai usor sa petreaca in ea.Daca nu afla raspuns atunci rataceste.Iar , dupa cuvintele Sfantului Ioana Damaschin, rostul si telul vietii este sa dobandim fericirea in aceasta lume, ca sa o continuam in Imparatia cereasca cea vesnica."

"Pentru noi Crestinii, pricina mortii si a tuturor nenorocirilor a fost dintotdeauna pacatul.Noi suntem ziditi pentru a fi nemuritori si, se intelege,suntem ziditi din dragoste.sa avem si noi, dara, dragoste fata de vrajmasi!Dar noi n-o avem nici fata de apropiatii nostri.Stiti si singuri in ce stare se afla familia, societatea...Omul pe langa ratiune, mai este daruit si cu inima, si cu sentimente, si cu vointa ca putere care poate sa infaptuiasca ceea ce ratiunea si inima gasesc de cuviinta.Pe langa acestea mai este daruit si cu libertate, in virtutea careia omul poate face voia lui Dumnezeu ,dar I se poate si impotrivi.Cum zice filozoful nostru, Boja Knejevici:"Omul e o fiinta care poate fi atat de buna incat sa-L bucure pe Dumnezeu, dar poate fi si atat de rea incat sa-l rusineze pe diavol." Vedeti ce mare diferenta!Unde ne vom afla tine doar de noi."