vineri, 23 decembrie 2011

Despre singuratate/Ipocrizia disperarii-Theodor Mazilu


Cele mai mari greseli din viata le-am infaptuit, cred, in clipa in care nu mi-am acceptat singuratatea. Atunci am apelat la alcool sau la femeie. Desi nu e in firea mea sa apelez la ajutorul culturii in prelegerea unor probleme de viata care ma privesc direct, imi amintesc ca Pascal a exprimat acest lucru cu si mai multa claritate si poate cu mai multa durere. El spunea ca multe din nenorocirile individului se nasc din neputinta de a ramane singur intre patru pereti. Are dreptate. Iti trebuie o mare putere pentru a-ti suporta si intelege vidul interior. Inteleg deci prin singuratate puterea de a-ti suporta vidul, de a-l strabate in liniste, de a nu-ti umple existenta cu orgolii, lecturi, marturisiri, sexualitate fara iubire, muzica preclasica, de a fi cu adevarat singur, fara nici o speranta. Bineinteles, nu confund singuratatea cu izolarea. Izolarea se naste adeseori dintr-o psihologie de om frustrat, care se inchide in el, in speranta ca astfel va capata putere. Cei care traiesc izolati, rupti de ceilalti oameni, ascund in ei ambitiile cele mai cumplite. Singuratatea e de fapt un sentiment pe care nu-l cunoastem, fiindca in realitate nu-l acceptam. Singuratatea ne infricoseaza si atunci luptam impotriva ei, luptam impotriva unei realitati care ne este profund straina. Noi nu cunoastem singuratatea, ci doar lupta impotriva singuratatii si confundam aceasta lupta cu sentimentul de singuratate. Ceea ce ne da sentimentul infricosator de singuratate nu este singuratatea ca atare, ci razboiul nostru impotriva singuratatii. Singuratatea s-ar putea sa ne fie prieten, dar, prin indarjirea cu care evitam s-o vedem la fata, o transformam intr-un adversar. Singuratatea, ca si moartea sunt realitati de care ne temem, fara sa le cunoastem. Sau tocmai fiindca nu le cunoastem. Spuneam ca am facut cele mai grave greseli in clipa in care am refuzat sa-mi accept singuratatea. Atunci injghebam in graba o viata artificiala, numai sa nu raman singur cu mine. Si nu fiindca m-as fi temut de o cumplita confruntare cu mine insumi - nici macar acest sentiment nu-l realizam - , dimpotriva, imi dadeam seama ca n-am ce sa-mi spun, ca eu, pentru mine, nu reprezint nici un interes. N-aveam nimic important sa-mi spun. (...) Nu vreau sa fiu inadins cinic, eu vreau sa exprim cumplitul impas pe care-l aduce frica de singuratate. (...) Multi oameni sustin chiar c-un fel de mandrie ca sunt singuri. Evident, mint. Ei sunt poate singuri in sens fizic, asta se poate, in realitate ei au grija sa fuga din fata singuratatii, ingropandu-se in lecturi, ambitii, auditii muzicale si tot felul de stratageme. Nu, din pacate, nu suntem singuri. Eu nu cunosc singuratatea, cunosc doar incapacitatea de a o admite si impasurile in care ma arunca aceasta incapacitate. Noi intotdeauna pretindem ceva de la oameni, noi intotdeauna asteptam o recompensa, noi speram intr-o intamplare miraculoasa, de aceea iesim in strada cu sentimentul ca aceste sperante se vor realiza. Multi insa confunda singuratatea cu izolarea si cred ca daca se retrag intr-un loc ascuns de lume s-au apropiat de adevarat. Am ascultat multe asemenea proiecte de regenerare spirituala care aveau la baza izolarea. De fapt acesti oameni nu-si acceptau singuratatea, ei se duceau in locurile acelea retrase cu toata vanitatea si frustrarea lor. (...) Eu cred ca nu poti iubi decat in clipa in care accepti singuratatea. Aceasta observatie e mai curand o presimtire, fiindca nu cunosc, in profunzime, nici iubirea, nici singuratatea. Dar, in putinele clipe in care mi-am acceptat singuratatea, am trait un sentiment de libertate totala, am iubit fara sa mai am obsesii, gelozii sau orgolii, nu-mi mai luam nici o masura de siguranta. Si atunci am inteles ca izolarea si singuratatea n-au nimic comun. Dar acest teritoriu imens m-a infricosat, si atunci m-am grabit sa ma intorc pocait in ograda mea marunta, pavata cu certitudini si principii arhicunoscute. Pesemne nu admit singuratatea, fiindca n-am puterea sa ma privesc drept in fata. Sau, si mai grav, nici nu-mi pun problema sa ma privesc drept in fata. Dar simt ca viata incepe o data cu admiterea singuratatii

duminică, 27 noiembrie 2011

O supa calda de legume

Ne-a unit inca de la inceput lipsa de incredere in viitorul apropiat
si am sperat la o revedere plina de dinti albi patati de dimineata de cafea.
Astept sa cresti in intentii si astept sa ma alergi fara urma de pretentii.
Sa ma acuzi de tot ce vrei e plin de romantism iar de ma sorbi cu paiul din pahar,
nu-nseamna ca nu te voi inghite la randu-mi pana la hotar.
Cum sa nu te doresc cand stiu bine ce gandesc.
Cum sa nu te plac cand stim cu totii ca esti la vrac.
Aho, aho copil si frate
astept sa cresti pe neasteptate.
Si sigur te voi decora cu mere golden, verzi si ionatan.
Te pu si pa! La re!Ne vom vedea din nou aici si pe vecie
in soba noastra de pitici!

Atatea vorbe si minciuni, atatea seci promisiuni!

Copiii lesina, nu-i bine,
Si moarte picura din nori.

Si chiar izvorului ii vine
Un fel de greata uneori.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsa mila ori e muta,
Iar crucea de la piept e joc.
In moarte tot mai multi se muta,
Vazand ca-n viata nu au loc.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!

Autor: Grigore Vieru

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Parintele Partenie - Vovidenia Botosani

In teologia noastra si in spiritualitatea noastra ortodoxa se spune urmatorul lucru: "Nu rugaciunea singura aduce harul si vindecarea si binecuvantarea lui Dumnezeu ci smerenia care vine din multa rugaciune aduce mila si indurarea lui Dumnezeu".Omul cu cat se roaga mai mult, omul cu cat se straduie mai mult vede ca nu poate singur sa rezolve situatia, sa scape de-un necaz, sa fie vindecat de o boala.S-atuncea, se smereste.
Mantuitorul spune: "Fie voua dupa credinta voastra!"Adica vindecati-va dupa masura credintei voastre.Cu cat credeti mai mult cu atat sunteti mai sanatosi , cu cat credeti mai putin cu atat si vindecarea este mai putina. Deci masura vindecarii se da potrivit masurii credintei fiecaruia. Mantuitorul vindeca un mut. Un om cuprins de-o alta boala. Dar la toti le spune: "Aveti grija sa nu spuneti nimanui nimic despre ce s-a-ntamplat."Si ei paradoxal n-asculta de mantuitorul Hristos. Dar este de data asta o neascultare sfanta? Au mers si au propovaduit: "Iisus Hristos este Dumnezeu si El ne-a vindecat". Mantuitorul nu cred ca s-a suparat de lucrul acesta .Si Evanghelia spune ca Iisus predica in marile orase si tamaduia bolnavi. Ei bine ce s-a intamplat acum 2000 de ani se petrece si astazi. Si astazi sunt foarte multi oameni bolnavi, si azi sunt oameni care sufera de boli incurabile. Multi oameni sunt bolnavi datorita pacatelor, altiii, greutatilor, altii au o bola si au un necaz pentru ca au fost o data mai neatenti cu viata lor, altii pentru ca sunt pusi la incercare, altii pentru ca au o ispita. Dar toti au sansa. Toti avem o scapare. Daca Iisus lucra si acum 2000 de ani, sa stiti ca El lucreaza si astazi. Si cand intram in biserica sa stiti ca intram in alta lume. Desi ne cunoastem, desi ne vedem, si intram cu aceleasi ganduri, aceleasi slabiciuni, aceleasi patimi, intram in lumea lui Dumnezeu. Unde gasim noi pe pamant un loc mai sfant unde sa lucreze Dumnezeu pentru sfanta biserica? Si asa cum a lucrat atunci acum 2000 de ani asa lucreaza si astazi. In chip nevazut El tamaduieste. In chip nevazut El da bucurie. In chip nevazut El aduce vindecare acolo unde este suferinta. Aduce bucurie unde este intristare. Aduce imbarbatare si putere acolo unde  este deznadejde. In chip nevazut si El ne intreaba astazi:" Pot eu sa-ti fac acest lucru"? In chip neauzit, neauzit de constiinta fiecaruia, ne intreaba si astazi. Pot eu sa te tamaduiesc? Pot eu sa te scot din necazul datoriilor? Pot eu sa-ti rezolv problema de la servici? Pot eu sa-ti aduc o mangaiere si o imbarbatare in necazurile din societatea de astazi? Si fiecare raspunde dupa credinta lui.Unii spun puternic: "Da Doamne, numai Tu ma poti vindeca". Si-atunci striga: "Doamne birueste !"Altii, il cantaresc pe Dumnezeu si isi pierd de multe ori nadejdea si spun: "Bine, bine. Dumnezeu ma ajuta dar in traista nu-mi pune".Adica si eu trebuie sa fac ceva. Sa vad daca pot face ceva cu o relatie, o pila, cu un sef de partid...altii il izgonesc definitiv pe Dumnezeu. Nu. Nu ma poate scapa nici de cancer , nici de saracie, ci doar eu singur pot. Daca voi reusi vreodata sa scap de necaz. Ei bine, fiecaruia i se da rezolvarea situatiei si iesirea din situatia de criza dupa credinta fiecaruia. Cu cat il ai mai aproape pe Dumnezeu cu atat ii pui problemele mai in fata."Domane nu reusesc sa scap de necaz, saracie, nu reusesc sa-l induplec pe cel de langa mine sa-l fac sa ma priveasca cu ochi mai blanzi, mai buni. Nu reusesc Doamne sa aduc o bucurie copiilor, nepotilor, familiei mele. Nu reusesc sa scap de crucea aceasta grea a suferintei. Cu cat esti mai departe de Dumnezeu cu atat Dumnezeu te lasa in carapacea ta sa te zvarcolesti, sa te chinui pana vei deschide ochii. De aceea lumea de astazi face fel si fel de prognoze. Fac fel si fel de planuri, de proiectii. Cauta solutii peste solutii. Oamenii de stiinta cauta leacuri la boli. Oamenii isi pun mintea la a cauta o solutie in a impiedica dezastrele naturale. Dar foarte putini gasesc adevarata scapare. Foarte putini gasesc sa ne arate noua adevarata solutie, adevarata rezolvare a problemelor. Iar adevarata rezolvare e la Dumnezeu. Trebuie sa-L simtim mai aproape. Si aici in biserica. Cand venim in biserica, aproape ca ar trebui sa nu ne intereseze decat propriul suflet si intensitatea rugaciunii noastre. Sa ma intereseze doar necazul celui de langa mine fara sa-l critic, fara sa-l judec , fara sa ma gandesc prea mult la el ci doar ca trebuie sa ma rog.
In perioada asta a postului ar trebui sa ne interiorizam mai mult. Sa gandim mai mult la viata noastra duhovniceasca. Sa ne spovedim, sa ne recunoastem trecutul nostru. Sa ne stergem pacatele din sufletul nostru, sa ne indreptam, sa cautam sa pasim in alta lume. In lumea lui Dumnezeu. Sa stiti ca nu trebuie sa murim, sa ne despartim de lumea si frumusetile lumii de aici ca sa intru in atmosfera, in lumea lui Dumnezeu.Trebuie sa ma despart de gandurile rele, de preocuparile mele pacatoase. Sa ma despart de obisnuintele mele de zi cu zi si sa imbratisez invatatura, credinta adevarata. Sa imbratisez pe Dumnezeu asa cum se cuvine. Deci incepand din biserica. Apoi in casa noastra sa stim sa renuntam la multe lucruri si multe obisnuinte pe care le avem si care nu ne aduc nimic bun in viata noastra. Doar ne incarca negativ, care ne impovareaza, ne preseaza inutil. Sa stim sa alegem ceea ce este mai important pentru viata noastra.Sunt multe lucruri in jurul nostru. Dar sunt si multe obisnuinte ale noastre pe care trebuie sa le indreptam. Sa va spun una? V-am spus-o de atatea ori: este suficient sa urmaresti un jurnal la televizor nu trebuie sa urmaresti doua ore. Iti este suficient sa citesti o carte nu trebuie sa rasfoiesti 10 000 de carti. Iti este suficienta o garderoba mai sumara decat una plina de care sa nu te mai bucuri niciodata. Prea mult balastru in jurul nostru. Si la servici este o mare problema.Si cei care lucreaza in domeniul privat si cei care lucreaza la bugetari. Este vorba de multitudinea convorbirilor nefolositoare. Facem ce facem si tot pacatuim cu cuvantul. Ne intalnim si tot vorbim, si tot vorbim, si vorbim. Si pacatul se aduna. Nu mai iubim tacerea. Ne plangem de singuratate dar sa stiti ca si singuratatea este un dar al lui Dumnezeu. Cand intri in casa ta si esti singur, n-ai pe nimeni langa tine atunci ai o sansa sa vorbesti cu Dumnezeu. Sa te deschizi spre Dumnezeu. Sa te pui in genunchi in mijlocul casei si sa nu-ti faci nici mancare, ca esti singur, si spui: intai sa vorbesc cu Dumnezeu si apoi mai vad eu. Cand esti tanar esti tentat sa iesi; noaptea...sau spre seara, dar tot cand esti singur ar fi mai bine sa fii tentat de o carte sau de o convorbire cu lumea de dincolo. De aceea suferinta mai vine si pentru ca nu stim sa ne chivernisim viata. Nu stim sa ne petrecem timpul. Omul este in suferinta pentru ca simte ca nu mai poate face fata greutatilor nu mai are nici timpul efectiv. De ce? Pentru ca nu stie sa-l umple cum trebuie. Nici nu se odihnim si nici nu realizam ceva. Il pierdem asa...cum spunea un invatat roman: pierderea de timp ca metoda de lucru la romani. Si in cele 8 ore de la servici nu facem totul asa cum trebuie. Pierdem vremea. Si acasa la fel, in societate la fel. Asta este ispita celui rau pentru ca asa cum spunea un parinte contemporan: diavolul nu mai vine sa ne ispiteasca cu pacate grosiere. Binenteles ne ispeteste cu bautura, desfranarea...dar pe putinii crestini autentici nu-i mai ispiteste cu desfraul cu bautura cu drogurile ci altfel. Le ia timpul."Nu mai am timp parinte. Nici sa ma rog nu mai am timp.Nu mai am timp sa-mi aduc aminte de Dumnezeu".Aceasta este o ispita. De ce? Dragii mei: pamantul nu se invarte mai repede.O sa ajungeti la concluzia asta si o sa ajunga oameni de stiinta. Pamantul are acelasi mers de la intemeierea lumii. Nu se comprima timpul. Este o falsa idee.Tot 24 h erau si astazi si acum 10 000 de ani tot 24 h. Depinde cum il folosesti. Cand esti bucuros trece intr-un anumit fel timpul. Cand esti in suferinta si astepti pe cineva, trece altfel timpul. Depinde cum il folosesti. Cum il chivernisesti.Caci de aceea Dumnezeu ne-a lasat ratiune. Timpul este cel mai mare dusman al omului. Pentru ca trece si daca a trecut nu-l mai poti intoarce. De aceea si multa suferinta si suferinta aceasta sub diferite forme are o scapare: Hristos care nu da timp.Crezi ca pot face eu? Si daca ar spune toata lumea: Da Doamne si ne-am intoarce fiecare si toti laolalta cu  fata la Dumnezeu sigur altfel ar arata lumea. Sa stiti ca noi ca preoti si biserica in general are o mare responsabilitate in societatea de astazi. Prin anii de dupa al doilea razboi mondial, biserica romano catolica ia cam lasat pe oameni asa de izbeliste. Erau preocupati de altele.In est era comunismul unde biserica a fost redusa la tacere iar in apus biserica a avut multe probleme. A fost ispitita de tehnologie si de avansarea aceasta a stiintei. Si i-a lasat pe oameni fara invatatura, fara sa le arate adevaratul drum, fara sa le arate destinatia. Si iata cum sa face ca in Franta sunt foarte multi musulmani si nu sunt doar ce-i veniti din tarile musulmane, sunt si bastinasi francezi care au trecut la mahomedanism. Dar niste invatati care si-au dat seama de situatia din Franta, prin anii 1980 s-au dus la Papa si au spus. Unde ne-ati lasat? De ce nu ne-ati spus ca Hristos este solutia si nu altcineva?Ca mai presus de toate este spiritul?
De aceea biserica de astazi, cu slabiciunile slujitorilor ei, caci biserica n-are slabiciuni. Slujitorii ei au slabiciuni si pacate si patimi. Dar biserica astazi trebuie sa spuna un cuvant sigur si clar si raspicat.
E bine ca copiii nostri sa fie savanti, sa stie 4,5 limbi straine...dar nu e suficient. Sa nu-i facem oameni straini de Dumnezeu. Iisus Hristos este varianta cea mai sigura si cea mai frumoasa pentru tineretul de astazi. Este solutia la toate problemele noastre. Daca avem un pic de credinta si credinta marturisita nu doar cea care este scrisa in buletin sau undeva intr-un registru, credinta marturisita cu viata noastra. Adica sa stii ce este biserica, sa stii ce este spovedania, sa stii ce este impartasania, sa stii ce este liturghia, sa stii ce este postul, sa stii ce este o fapta buna, sa stii ce inseamna respectul, sa stii ce inseamna o morala crestina adevarata. Acesta este Mantuitorul Iisus Hristos. De aceea la suferinta celui mut, crezi ca pot face eu acestea?Da Doamne.
"Idealul lumii de astazi este ca n-are ideal." Sa traiasca fara un ideal, si-i mare pacat. Idealul adus in lume de Mantuitorul nostru Iisus Hristos care este? Sa ma vad odata Doamne cu tine in Imparatia Ta!Asa ar trebui sa gandim. De cate ori ne mai gandim noi astazi la asta? Doar cum sa fac rost de apartament, sa repar masina, sa ma descotorosesc de sotie, de copii...nimic mai fals...Idealul nostru ar trebui sa fie : Sa fim oameni ai Imparatiei lui Dumnezeu.Crezi ca putem face asta?Da Doamne!Depinde cu cata credinta ii cerem ajutorul lui Dumnezeu. Doamne milueste-ne si ajuta-ne sa fim macar de acum inainte asa cum  trebuie.Oameni ai Imaratiei lui Dumnezeu.Amin!

luni, 24 octombrie 2011

Unu si cu doi fac noi

Ma tii strans si ma invinetesti dorindu-ti de fapt
sa ma lovesti.
Absorbi ca un burete binele ce il primesti,
luand in desconsiderare ce mult ma doare.
Stop. Acum respir... Si-astept sa ma redecorezi
plantandu-mi inima pe unde nu te-astepti.

miercuri, 19 octombrie 2011

Patul de arama pe care eu imi asez chipul de bronz e umed

Suport otelul incins pe pielea fina vreo sapte minute pe zi,
apoi ca o rama merg spre cada plina.
Fara vreun spor ma rog de tine dar nu-mi raspunzi la fel de bine
ca atunci cand strigam ca unui caine: "Hei tu..."si nu terminam
de zis ca orice dorinta din gand mi-o furai si o indeplineai.
Atunci erai un rege-ncoronat iar acum tinzi sa devii un Dumnezeu neintrupat.
Si iti prezic un viitor in imitatie de piele alaturi de o fufa cu parul ca de miere.
Si iti doresc sa stai unde ramai cu gandul zi de zi.
La iarba verde
La lumina stralucitoare
Cu prieteni-ti alaturi.
Sorbindu-ti bautura fina,
asteptand cu emotie momentul
de impartasanie.

sâmbătă, 8 octombrie 2011

O surpriza emotionanta si impresionanta

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Azi fara tine...octombrie vine...

Azi fara tine, septembrie vine, radeam candva...de fericire
Azi fara tine ,septembrie vine, iubirea-i doar o amintire
Azi fara tine ,septembrie vine, dar eu te-astept ca si altadata
Azi fara tine ,septembrie vine, iubite...unde esti?

Frunzele ard e septembrie iar si vantul e o vioara
Dar numai esti langa mine, tristetea doar ma inconjoara
Doar pentru noi azi septembrie vine dar sa o primeasca
Nu are cine.Singur sunt azi in septembrie singur, iubito... unde esti?



luni, 26 septembrie 2011

Mariana mariuska maria ruska maruska...

Hop-hop...

Hajde!Hajde!...

Ai mei,ai mei n-au avut habar, cat de sus, cat de sus pot eu sa sar...




joi, 22 septembrie 2011

Cum sa ne alegem sotul/sotia potrivit(a)

Cu permisiunea redactiei Familia Ortodoxa am sa postez un rezumat al unui articol din numarul 9 , respectiv septembrie, 2011 a revistei cu acelasi nume despre cum sa ne intemeiem o familie care sa ne faca fericiti, cum sa ne alegem sotul potrivit.
Cuvant al Parintelui Emilian Simonopetritul de la Sfantul Munte Athos.
Procesul de cunoastere si apropiere ar trebui sa aiba  loc inaintea casatoriei. Nu trebuie sa avem rezerve in a ne cunoaste unul pe celalalt , mai ales daca nu suntem siguri de sentimentele noastre.Dragostea n-ar trebui sa ne orbeasca , ci sa ne deschida ochii pentru a-l vedea pe celalalt asa cum este, cu neputintele sale." E mai bine sa iei din casa ta o incaltare, chiar daca-i pingelita,"spune o zicala.Adica e mai bine sa iei pe cineva cu care ai ajuns sa te cunosti.Iar cunoasterea trebuie sa fie intotdeauna legata de logodna, o chestiune la fel de anevoioasa.A te logodi nu inseamna neaparat ca te vei casatori. Inseamna ca fac o incercare pentru a vedea daca ar trebui sa ma casatoresc cu persoana cu care m-am logodit.
Nu alegeti pe cineva care-si pierde vremea prin cluburi, distrandu-se si aruncandu-si banii pe excursii si luxuri.N-ar trebui sa alegeti nici pe cineva care, dupa cum veti afla mai tarziu , isi ascunde egocentrismul in spatele cuvintelor de dragoste.Nu alegeti drept sotie o femeie ca praful de pusca, care , indata ce-i zici ceva, sare in sus.Nu-i o nevasta buna!
Mai mult, daca vreti sa aveti o casatorie cu adevarat izbutita, nu va apropiati de tanara sau tanarul neputincios sa-si lase parintii. Porunca lui Hristos este limpede: "va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa , si se va lipi de femeia sa"(Marcu 10:7).Dar, cand il veti vedea pe celalalt legat de mama sau tatal lui, cand veti vedea ca ii asculta cu gura deschisa si este gata sa faca orice-i vor zice, sa va tineti departe.este o persoana bolnava sufleteste, imatura psihologic, si nu veti izbuti sa faceti cu dansul o familie.Barbatul care va va deveni sot ar trebui sa fie plin de viata.
Incredintati-va ca nu este nu om necomunicativ - in care caz nu va avea prieteni, maine va socoti anevoios sa va aiba drept prieten si tovaras.
Paziti-va de oamenii nemultumiti, plangaciosi si intunecati, ce se aseamana unor pasari mohorate.

Paziti-va de cei ce se jelesc mereu, zicand: "Nu ma iubesti, nu ma intelegi" si altele de acest fel. Ceva la aceste fapturi ale lui Dumnezeu nu e in regula.

Paziti-va si de fanaticii religiosi si de cei excesiv de evlaviosi; adica de cei ce se supara din pricina unor lucruri marunte, care critica tot si sunt hipersensibili.Cum veti putea trai cu un astfel de om?

Paziti-va de cei ce socotesc casatoria ceva rau, ca un soi de intemnitare, de cei ce zic: "Dar niciodata in viata nu m-am gandit sa ma casatoresc!"

Paziti-va de falsii crestini, care vad in casatorie ceva dezgustator, asemenea unui pacat, si-si coboara grabnic ochii cand aud vorbindu-se de ea. Daca va veti casatori cu unul ca acesta, va va fi un ghimpe in trup - si o povara pentru manastirea sa, daca se va calugari.

Paziti-va de cei ce se cred desavarsiti si nu afla greseala intr-insii, dar gasesc mereu greseli la ceilalti.

Paziti-va de cei ce se cred alesi de Dumnezeu ca sa-i indrepte pe ceilalti!

Mai este o problema serioasa careia trebuie sa-i dati atentie: ereditatea.Cautati sa-i cunoasteti bine pe tatal , pe mama, pe bunicul, pe bunica, pe unchiul celalalt.Trebuie sa existe si minime conditii materiale.Mai presus de toate, ingrijiti-va sa aflati despre credinta celuilalt.Are el sau ea credinta?Are idealuri persoana pe care va ganditi sa v-o faceti tovaras de viata? Daca pentru el Hristos nu inseamna nimic, cum vei putea tu sa intri in inima sa?Daca n-a fost in stare sa Il pretuiasca pe Hristos , crezi ca te va pretui pe tine?Sfanta Scriptura ii spune barbatului ca sotia trebuie sa fie a "legamantului tau"(Mal.2:14),adica de credinta ta, de religia ta, ca sa ti se poata alatura spre Dumnezeu.Doar atunci veti putea avea, dupa cum zic Parintii Bisericii, o casatorie"cu incuviintarea episcopului", adica cu consimtamantul Bisericii, si nu un simplu act formal.Discuta mai intai lucrurile cu duhovnicul. Examineaza impreuna cu el fiecare amanunt, si el va sta de partea ta ca un prieten adevarat, iar cand iti vei atinge tinta, casatoria ta va fi un dar de la Dumnezeu(cf.1 Cor.7:7). Dumnezeu daruieste fiecaruia in parte darutile sale. Pe unul il duce inspre casatorie, iar pe altul inspre feciorie. Nu ca Dumnezeu ar face aceasta alegere zicand "tu du-te aici" si "tu du-te acolo", insa ne da taria de a alege dupa dorirea inimii noastre, precum si barbatia si puterea de a indeplini aceasta alegere. Daca ti-ai ales astfel sotul, multumeste Domnului! Fa-i cunostinta cu duhovnicul tau. Daca n-ai unul, amandoi ar trebui sa alegeti impreuna un duhovnic care sa va fie Staret, Parinte, cel ce va va aminti de Dumnezeu si vi-L va arata.
 In viata veti avea multe greutati.Vor fi o sumedenie de probleme.Grijile va vor inconjura si nu va fi usor sa duceti o viata crestineasca. Insa nu va temeti. Dumnezeu va va ajuta. Faceti ce va sta in putinta. Puteti citi cinci minute in fiecare zi dintr-o carte duhovniceasca? Sa cititi.Va puteti ruga cinci munte in fiecare zi? Rugati-va. Si daca izbuti cinci minute, rugati-va doua. Celelalte tin de Dumnezeu.
Cand veti intampina greutati in casatorie, cand veti vedea ca nu sporiti in viata duhovniceasca, sa nu deznadajduiti. Sa nu va multumiti, insa nici cu sporirea pe care ati dobandit-o pana acum. Inaltati-va inimile catre Dumnezeu. Urmati celor ce au dat totul lui Dumnezeu si faceti ce puteti ca sa va asemanati lor, chiar daca tot ce puteti face este sa va doriti in inima asemanarea cu ei. Lasati faptuirea in seama lui Hristos. Si, cand veti urca pe acalea aceasta, veti simti cu adevarat care este rostul casatoriei. Astfel, veti orbecai in viata asemenea unui nevazator.

luni, 12 septembrie 2011

Colette(1873-1954)


Feminista, iconoclasta,inclasabila,Gabrielle Colette a trait intr-o libertate rara.Nici misandra- a avut trei soti-,nici nimfomana- n-a exagerat cu numarul amantilor-,nici complet lesbiana- si-a parasit iubitele in favoarea barbatilor-,nici taranca- iubea prea mult fastul-,nici oraseanca- n-a putut niciodata sa se lipseasca de un refugiu rural si de iubitele ei animale, Colette a existat intre aceste numeroase negatii "nici", tragandu-si placerea din tot ce gasea, hedonista pana la a-si face din fericire unica religie.Sint totusi rare femeile care au trait atat de aservite langa sotul lor: Willy aproape ca i-a furat gloria literara, semnandu-i operele.Colette a invatat ce e iubirea, pe masura experientelor succesive, eliberandu-se treptat de lanturile care le tineau prizoniere pe contemporanele ei: dependenta financiara, fidelitatea in ciuda jignirilor, vinovatia de a inhata placerea trecatoare.Si-a selectat barbatii  dupa o logica neobisnuita pentru acea epoca: in tinerete i-a ales mult mai varstnici si a invatat multe de la ei; matura, si i-a luat pe cei mult mai tineri si s-a lasat rasfatata de ei.Colette a preferat mereu fericirea, in locul principiilor...care ii lipseau cu desavarsire.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Le premier jour du reste de ta vie/Prima zi din restul vietii tale

Intr-un an de 8 martie, acum multi ani, cumparase un bibelou cadou mamei si i l-a refuzat intr-un mod aproape violent.Apoi a incercat sa inteleaga de ce nu o aprecia. Macar meritele la invatatura daca nu si munca casnica.Pentru ca nici la cumparaturi nu era buna si mergea la magazin inapoi sa duca borcanul de bulion sau nautul si sa ia cafeaua care trebuie.Cand auzea de cumparaturi tresarea si-i batea inima sa-i sara din piept cand ajungea in fata usii acasa. In acelasi timp o apara pe sora-sa de tigani, pe tata de mama si pe ea de toti.A putut-o face-o mai putin in fata unuia intr-o scara de bloc...Si-a adorat bunica pentru ca era singura de acord sa mearga si ea de Inviere la biserica din sat, o lasa sa sara in baltile de dupa ploaie si-si punea fustita ei pe cap, se ruja si o fugarea prin toata casa ca sa o distreze.Ii semana tatalui ei. Strabunicul ei se zice ca  murise cand avea vreo patru ani. Ii  punea piedica si apoi o tragea de un picior iar ea se amuza teribil de asta.Fusese diacon si statea mereu cu un ceaslov mic in mana in fata casutei lui pe un scaunel sau pe leaganul din curte.Pana cand mai facea o criza de epilepsie si bunica il baga in pat...A intrat la liceu si a fost mare bucurie.Un liceu cu orar de multe ori obositor.De dimineata de la 8 pana seara la 6.Si numai drumul pana la scoala facea o ora si... cu tot cu statul in statie si mersul pe scara.Asta in zilele cand nu avea instrumentul la ea. Iar sambata si duminica era de preferat o extra-activitate,de parca nu era de ajuns "naveta".Iar pe langa naveta, vreo trei ani jumate de liceu a trebuit sa mearga si ca martor la procesele interminabile ale fiului doamnei profesoare de engleza.Ca...vazuse tot...detinea adevarul. Mai tarziu a reusit sa faca si o facultate de care mama ei tot nu era multumita.A trebuit sa se pregateasca pentru ea...si au fost infiorator de greu de suportat reprosurile.Si s-a hotarat sa faca bani, multi bani sa-i trimita acasa. A trimis acasa bani. Nu multi. Cat pentru o faianta, o gresie,pana cand a cedat si s-a intors acasa.Nicidecum victorioasa. Acum...incearca, inca mai spera ca mama  ei sa fie mandra de ea.Se pare ca tot nu reuseste. Probabil...nu stie sa arate.Important e ca o iubeste.
Ce am vrut sa spun aici e ca viata ei e minunata probabil pe langa a altora.
Si ca a fost violenta, ca a fost trista, ca a fost umilitoare.
A invatat-o foarte multe dar a si taxat-o foarte tare.
Ce am vrut sa spun aici e ca ea este nefericita.
Dar nu din cauza trecutului care nu mai e deja .
Ci pentru ca azi a realizat ca o asteapta o viata poate mult mai grea.
Plina de reprosuri, sumbra, tensionata.
Mai bine mai traia odata acele lucruri.
Macar era mama-sa.

Arvo Pärt - Spiegel Im Spiegel [Violin and Piano] ("Fratres" 1994)
 
 

vineri, 2 septembrie 2011

Sa fim oameni! Cuvantul Patriarhului Pavel al Serbiei

"Daca Dumnezeu stie dinainte ca voi ajunge un ucigas, un talhar sau mai stiu eu ce stricat, putea-voi oare sa n-ajung asa? Daca nu voi ajunge, atunci prestiinta Lui n-are nici o valoare. Iar daca voi ajunge - atunci unde-i libertatea mea?"se intreba Patriarhul Pavel al Serbiei de-a lungul anilor de scoala. Dupa multa vreme a fost lamurit de Fericitul Augustin prin notiunea de timp.
"Timpul e o perioada care are trecut, prezent si viitor.Trecutul a fost-deci nu este;viitorul va fi- deci nici el nu este. Atunci ce este? Doar prezentul este,dar si el aproape ca nu este. Prezentul este doar puntea de legatura intre trecut si viitor, in care viitorul se transforma mereu in trecut.Dar timpul tine numai de faptura zidita, materialnica, de cosmos si mai ales de noi oamenii. Noi suntem cei care traim si gandim in categoriile timpului, locului si numerelor. Dumnezeu ba.Pentru El nu este nici trecut , nici viitor, ci numai un prezent vesnic, asa incat, atunci cand noi spunem ca ceva va fi, asta se va intampla doar pentru noi, dar nu si pentru El, pentru care totul este."

"Toata stapanirea este de la Dumnezeu, precum de la Dumnezeu sunt adevarul, dreptatea si dragostea, dar nu toate stapanirile sunt dupa voia lui Dumnezeu, ci dupa ingaduirea lui Dumnezeu, caci omul este fiinta sloboda.Nici Dumnezeu nu-l poate mantui pe cel ce nu vrea sa se mantuiasca, caci ar fi o siluire, iar lui Dumnezeu nu Ii este a silui, precum nu Ii este nici a minti, nici a nedreptati.Siluirea, minciuna si nedreptatea nu sunt atributele puterii , ci ale neputintei.Aceasta minunat o talcuieste Sfantul Vasilie cel Mare in veacul al patrulea, cand spune ca adevarul, dreptatea, dragostea, binele au in sine fiinta, viata , esenta, in vreme ce minciuna, nedreptatea, siluirea si ura nu au viata in sine.Toata lucrarea lor sta in negarea adevarului, a dreptatii si a dragostei.Minciuna nu exista fara adevar, dar adevarul exista fara minciuna.Cand suntem cu adevarul, cu dreptatea si cu dragostea, atunci avem in noi tot mai multa esenta, tot mai multa viata."


"Ce este omul?De ce l-a zidit Dumnezeul pe om?Daca stim raspunsul stim si telul vietii.Dupa Sfantul Ioan Damaschin, Dumnezeu are fericire.Dupa firea Sa...El are si ratiune, si libertate,si fericire.Dar nu s-a multumit ca numai El sa aiba fericire, ci a vrut sa existe fapturi cugetatoare care sa se bucure la randul lor de aceasta fericire.Si i-a zidit pe ingeri, i-a zidit si pe oameni...Oamenii sunt cu putini mai mici decat ingerii, caci ingerii nu au trup, iar oamenii au si trup,dar au si suflet.Pe de alta parte oamenii se pot asemana si cu animalele: ele au instincte pe care le avem si noi, au organe pe care le avem si noi, dar ele nu au ratiunea pe care o avem noi.Deci noi si ingerii avem suflet avem duh,dar asemenea animalelor avem trup si organe , in vreme ce ele nu au ccea ce avem noi- ratiune, simtamant, vointa si libertate.Cine stie cate generatii au trait si-au murit pe lume?Si noi vom muri, si cine stie cati vor mai muri pana la sfarsitul lumii?Trebuie sa ne intrebam care este rostul  si telul vietii noastre, deoarece avem si constiinta, si ratiune,Cand omul se va lamuri de ce se afla in lumea asta, ii va fi mai usor sa petreaca in ea.Daca nu afla raspuns atunci rataceste.Iar , dupa cuvintele Sfantului Ioana Damaschin, rostul si telul vietii este sa dobandim fericirea in aceasta lume, ca sa o continuam in Imparatia cereasca cea vesnica."

"Pentru noi Crestinii, pricina mortii si a tuturor nenorocirilor a fost dintotdeauna pacatul.Noi suntem ziditi pentru a fi nemuritori si, se intelege,suntem ziditi din dragoste.sa avem si noi, dara, dragoste fata de vrajmasi!Dar noi n-o avem nici fata de apropiatii nostri.Stiti si singuri in ce stare se afla familia, societatea...Omul pe langa ratiune, mai este daruit si cu inima, si cu sentimente, si cu vointa ca putere care poate sa infaptuiasca ceea ce ratiunea si inima gasesc de cuviinta.Pe langa acestea mai este daruit si cu libertate, in virtutea careia omul poate face voia lui Dumnezeu ,dar I se poate si impotrivi.Cum zice filozoful nostru, Boja Knejevici:"Omul e o fiinta care poate fi atat de buna incat sa-L bucure pe Dumnezeu, dar poate fi si atat de rea incat sa-l rusineze pe diavol." Vedeti ce mare diferenta!Unde ne vom afla tine doar de noi."

marți, 30 august 2011

7 sub soapte

Iubirea mea mult prea indepartata                            
Te am in minte zi de zi
Mi-e dor sa te cuprind sub pleoape
Si sa-ti zambesc lasciv.

Cvartetul Ad Libitum - Antonin Dvorak
 


sâmbătă, 20 august 2011

Dormi in pace

La poarta raiului te asteapta o usa a carei scartait e un sunet de vioara.(A.Tomescu)

marți, 16 august 2011

"Sa facem din Putna Ierusalim al neamului romanesc si din mormantul lui Stefan cel Mare altar al constiintei nationale."- Mihai Eminescu











"Stefan-voda cel Bun, cand s-au apucat sa faca Manastirea Putna, au tras cu arcul dintr-un varf de munte ce este langa manastire.Si unde au agiunsu sageata, acolo au facut prestolul in altariul."- Ion Neculce


"La Putna ar trebui sa venim in fiecare an, ca sa nu uitam sa plangem romaneste." citat...31.08.1988




    "Putna e o oaza de liniste pentru suflet.Un loc special unde poti sa-ti aduni gandurile si sa mergi mai    departe..."- Organizatia Studentilor Basarabeni 1.04.2011                      

                                

marți, 9 august 2011

El e Steve, SugeSteve

E plin de viata, comunicativ, iubeste natura si politica.Are niscaiva probleme existentiale dar le amana pana
le face sa moara pana la urma...dimpreuna.El spune asa:
Sa moara "soaca"-mea de stiu cine sunt.
Parca-as fi o muiere plina de mistere.
O vacanta ratata inainte de toaca.
Un caine  balos cu dintii lasati pe buza de jos.
Regret ziua in care m-am declarat deschis
fata de tine , de mine, de noi...
Si astept un moment oportun sa spun :
Inima mea nu e pentru doi.
Pana atunci ea isi spune asa in gand:
Sa moara "soaca"-miu de stiu cine sunt.
Parca-as fi un om cu vene de erou,
Cu broboade de sudoare de-atatea
ganduri umanitare.
Te urasc din nou ,regret.
Nu e voia mea, repet.
Imaginati-va ca astept la subsolul unui bloc oarecare,
sa urce si nu sa coboare, un lift oarecare.
Sa mai astept?

duminică, 24 iulie 2011

Admitere la Harvard acum 142 de ani

- Reduceţi următoarea expresie la cea mai simplă formă: (9a2b2- 4b4) (a2- b2) - (3ab - 2b2) (3a [a2 + b2] - 2b [b2 + 3ab - a2])b


- Un om a cumpărat un ceas, un lanţ şi un medalion cu 216 dolari. Ceasul şi medalionul împreună au costat de trei ori mai mult decât lanţul, iar lanţul şi medalionul costă împreună jumătate din cât a costat ceasul. Care a fost preţul fiecăruia?

- Demonstraţi formula pentru cosinusul sumei a două unghiuri şi deduceţi formulele pentru cosinusul dublului unghiului şi cosinusul a jumătate dintr-un unghi.







- Cât reprezintă 50 lire sterline şi 12 şilingi la o dobândă de 8%, la sfârşitul a cinci ani, două luni şi trei zile.
- Descrieţi traseul urmat de "Cei zece mii" (un grup de mercenari, majoritatea greci, conduşi de Cyrus cel tânăr în încercarea de a prelua cu forţa tronul Imperiului Persan, de la fratele său Artaxerxes II - n.n) sau desenaţi-l pe o hartă.
- Traduceţi în latină: Cine a fost mai ilustru în Grecia decât Temistocle, care atunci când a fost condus în exil nu a făcut rău ţării sale nerecunoscătoare, dar a făcut acelaşi lucru pe care Coriolanus l-a făcut cu douăzeci de ani înainte.
- Gramatica latină: Care sunt părţile principale ale termenilor : cado, cacdo, tono, reperio, curro, pasco, paciscor.
- Precizaţi toate infinitivele şi participiile de la abeo, ulciscor, indicativul prezent pentru fio, indicativ viitor activ şi prezentul subjonctiv pasiv pentru munio.
- Gramatică greacă: Daţi un exemplu de omitere a unuia sau a mai multor sunete într-un cuvânt sau o frază (pentru a face pronunţia mai uşoară). În ce cuvinte accentul vocalei omise dispare cu vocala?
- Arătaţi cum poate fi aflată aria unui poligon circumscris unui cerc, apoi modul în care aria unui cerc poate fi caculată. Apoi demonstraţi că cercurile sunt unul faţă de altul în aceeaşi relaţie precum pătratele razelor lor.



- Pericle: omul şi politica sa

In 1869, din 210 candidati au intrat 185.

marți, 12 iulie 2011

Azi e important

Da.Nu se poate ca numai tie sa ti se permita sa ai dreptul la rememorarea si eventual "comemorarea" amintirilor. Pentru cei ce nu-ntzelege: ador un fel de muzica si el un altul. El populara ,eu usoara, el spaniola , eu...gladiola. Permite-mi cinci minute de auditie muzicala pe luna(cca.1 melodie) fara sa ma faci de cacat cand ascult acea melodie. Noroc ca iubirea nu inseamna compatibilitate din toate punctele de vedere. De ce in momentele de genul asta viata ,tu ,eu, noi, lumea, dragostea, SUCKS?Si e si mai de rahat cand nu le poti uita.Real SUCK!
Fii atent. Pe mine nu ma doare deloc nici atunci cand ar trebui sa ma doara cel mai tare.Pentru cei ce nu-ntelege: mai inchid ochii uneori. Lucrez la arta compromisului.
Sunt stapana si sclava propriemi persoane. Si din nou pentru cei ce nu-ntelege? Sunt gagica cea mai tare.Sanse de reusita pentru amatoare?
1. Daca e sa fie urs, sa fie grizzly.
2.(Pentru fetele cuminti care papa tot)Nu va doriti sa deveniti bogate pentru ca bogatii vor ajunge in cer numai cand vor vrea saracii.
3.Incercati sa faceti ceva in viata in afara de matreata.
4.O felatie nu tine loc de o relatie.
5.Tineti-va pumnii...!
P.S. Pentru cei ce nu-ntelege: m-am nascut ca sa fiu rege!

marți, 28 iunie 2011

In ziua in care m-am iubit cu adevarat

Poem scris de Charlie Chaplin
Charlie Chaplin”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.”

vineri, 24 iunie 2011

(x1+x2) - 2x1x2 = Bebe Mu

Prima alegere corecta si adevarata de pana acum
Primul sarut nestiind ca de fapt esti tu si apoi imediat am fost
Primii catre portile iadului.
Noi suntem cei doi MADE IN YOU.

sâmbătă, 4 iunie 2011

...

                           Draga mea bulbucata,
te caut de trei zile pe sub radacini de copac, pe sub copitele cailor, pe sub ploi, in oceane
in stomacele vitelor, in cantec si spasme
   chiar si-n cacat...
tu esti lebada furata din vitrina, tu-ti
  pastele ma-tii de pacatoasa.
lenesa si usoara ca un gand trist
  ca o voma de mascul in pragul ratarii spirituale
varsata pe-o buda romantica
            plina de cacat si flori de tei...
Iti multumesc pentru ingaduinta cu care accepti purtarea asta,
hoitul asta cu ochi de lup si sange de rus langa tine
si crede-ma ca sunt radacina copacului sub care te caut,
copita calului sunt, ploaia asta, cantec, ocean si...si...
si mai du-te dracului, frumoasa divina, mizerabila fecioara,
dute-n fagasul ma-tii...

duminică, 29 mai 2011

Despre noi, despre razboi

Mama ce cutremur...tutzi,tutzi...
Murmura pamantul.
Mama, mama, ce teroare...
Umbla pe strazi pana azi.
Si asta de cand Mioara e online.
Fara "nu aici" strigam si nu acum.
De ce tu!- urlam...
Ti-ai perforat manusa chirugicala cu unghia
Spunandu-mi ca vrei sa ai grija de inima mea.
Muntele care venea la Mahomed s-ampotmolit
si mai, mai, ca m-a strivit.
Admir faptul ca esti destul de destept incat sa-ti dai
seama ca nu ai toate raspunsurile.
Oare chiar esti?
Orgoliul o fi motivul  razboiului dintre noi?
Nu.
"Nu exista niciun motiv care sa justifice razboiul."
E doar ea. Iubirea mea.

duminică, 17 aprilie 2011

Capodopera lumii sta pe umerii mei

Am fost o blonda cu gropite in obraji iar acum sunt o bruneta cu dinti albi si multi.Doar ca nu-i arat decat cui merita si cui vreau.De exemplu vreau sa-i arat cel mai des femeii pe care o urasc cel mai mult.
Am fost o vagaboanda in ochii dirigintelui meu si o eleva model in ochii profesoarei de sport.Si continui sa alerg si acum de atunci.Sunt si acum o eleva model.Am nota maxima la materia cenusie (Capacitatea de a reflecta inainte de a actiona depinde de cantitatea de materie cenusie din creier.)
Am fost copil.
 

vineri, 25 martie 2011

Balada para mi muerte


Am desfacut o boxa, am bagat capul in ea, mi-am facut ochelari dintr-o dioda si-am zis o ultima dorinta. Imi intrau, apoi mi se scurgeau din urechi, tristele acute ale lui Piazzolla. Genele si sprancenele imi vibrau. Buzele-mi erau strunite iar maxilaru-nclestat. Insa spre dimineata, ochii mi s-au deschis si-au inceput  sa danseze din nou. M-am uitat in oglinda si-am vazut niste gropite-n obraji. Or fi in tendinte anul acesta?

Astor Piazzolla & Milva - ''Balada para mi muerte'' - ''Morire en Buenos Aires''
 

marți, 22 martie 2011

Incredere,loialitate,rabdare si respect

Nu ma pot increde mai departe
Sa dorm doar pe o parte.
Nu-i sanatos ci doar periculos.
Imi neglijezi viitorul desenandu-mi
soarele cu creionul.
Ma sufoc prea des si nu-mi poti
zice ca "e de la stress..."
Suntem culori complementare
diametral opuse pe aura
cromatica a vietii tale.
Am dat credit timpului prea mult
Si-am castigat un loz pe care
l-am pierdut aseara-n somn.
Pasesc pe  un covor  atat de
moale, ca-ncepe sa ma doara
mult prea tare platfusul iubirii tale.

Asa-i ca nu-ntelegi nimic?Nu-i nimic.
Eu tot am sa astept ceva ce am crezut
ca va fi doar al meu si doar al tau.
Acum am inteles.Este exact ca la-nceput.
Pentru ca n-a fost cand si timp sa fie altfel...
Asta e bine sau e rau?E doar noroc sau
pur si simplu nimicul strecurat in nenoroc?
E amagirea unei vieti normale batuta-n cuie
pana vii tu s-o dezbati si s-o arunci la vale?
Ramane s-astept si sa ma rog ca undeva
departe...totul va fi scris pe o carte.
Grabeste-te ca s-ar putea s-adorm de tot.
Rama(cu i din a) cat poti si da-i batai ca ceara
din candela se termina in fiecare zi la ora trei.
Invata sa afli ce-ti doresti cu-adevarat si nu tine
in offside un om pe care cu greu l-ai castigat.

Nu ma pot increde mai departe
Sa dorm doar pe o parte.
Nu-i sanatos ci doar periculos.
Imi neglijezi viitorul desenandu-mi 
soarele cu creionul.
Ma sufoc prea des si nu-mi poti 
zice ca "e de la stress..."
Suntem culori complementare 
diametral opuse pe aura 
cromatica a vietii tale.
Am dat credit timpului prea mult
Si-am castigat un loz pe care
l-am pierdut aseara-n somn.
Pasesc pe  un covor  atat de 
moale, ca-ncepe sa ma doara 
mult prea tare platfusul iubirii tale.

Asa-i ca-ncepi sa intelegi ceva, ceva?


INCREDERE,LOIALITATE,RABDARE si RESPECT=LOVE

Helped and inspired by them:http://travelinghost.blogspot.com/search/label/color

duminică, 20 martie 2011

Tezaur folcloric


Cand eram mica ascultam radio foarte mult si nu la fel de mult ma uitam la alb-negru.Invarteam placile pick-up-ului de dimineata pana seara.Parintii mei aveau sute de discuri de toate genurile.Intr-o zi de vara, la tara, dupa revolutie, parintii mei deja aveau un casetofon made in japan, casete, iar pick-up-ul, magnetofonul, au fost date la "gunoi".Mi-a fost greu sa ma despart de placile alea si am continuat sa fac playback dupa ele pana cand am dat peste discul Irinei Loghin.Il stiam, o stiam, dar imi scapase o melodie care m-a emotionat pe loc si pe care am ascultat-o pana la refuz in vara aia.Adica asta.
IRINA LOGHIN
 

duminică, 13 martie 2011

Sofia

Ma simt bine pe pamant si mi-e dor de tata cand :bea,canta si ma saruta.
Ma simt vie cand ma doare, echimoza de pe spate.
Ador ritmul dintre coaste si ovatia numaru' 7.
Am sangele pe arcuri iar azi inima nu-mi bate.
Nu respir pe nas de teama ca m-as ineca cu drama.
Drama fetei fara mama? O betiva sacra, chioara.
Visele-mi danseaza-n creier. Cand color, cand doar pe roua...si atunci te pierd din nou.Te astept sa nu mai vrei inima s-o rup in trei, mintea sa nu mi-o distragi de la fel si fel de RIME.