Intr-un an de 8 martie, acum multi ani, cumparase un bibelou cadou mamei si i l-a refuzat intr-un mod aproape violent.Apoi a incercat sa inteleaga de ce nu o aprecia. Macar meritele la invatatura daca nu si munca casnica.Pentru ca nici la cumparaturi nu era buna si mergea la magazin inapoi sa duca borcanul de bulion sau nautul si sa ia cafeaua care trebuie.Cand auzea de cumparaturi tresarea si-i batea inima sa-i sara din piept cand ajungea in fata usii acasa. In acelasi timp o apara pe sora-sa de tigani, pe tata de mama si pe ea de toti.A putut-o face-o mai putin in fata unuia intr-o scara de bloc...Si-a adorat bunica pentru ca era singura de acord sa mearga si ea de Inviere la biserica din sat, o lasa sa sara in baltile de dupa ploaie si-si punea fustita ei pe cap, se ruja si o fugarea prin toata casa ca sa o distreze.Ii semana tatalui ei. Strabunicul ei se zice ca murise cand avea vreo patru ani. Ii punea piedica si apoi o tragea de un picior iar ea se amuza teribil de asta.Fusese diacon si statea mereu cu un ceaslov mic in mana in fata casutei lui pe un scaunel sau pe leaganul din curte.Pana cand mai facea o criza de epilepsie si bunica il baga in pat...A intrat la liceu si a fost mare bucurie.Un liceu cu orar de multe ori obositor.De dimineata de la 8 pana seara la 6.Si numai drumul pana la scoala facea o ora si... cu tot cu statul in statie si mersul pe scara.Asta in zilele cand nu avea instrumentul la ea. Iar sambata si duminica era de preferat o extra-activitate,de parca nu era de ajuns "naveta".Iar pe langa naveta, vreo trei ani jumate de liceu a trebuit sa mearga si ca martor la procesele interminabile ale fiului doamnei profesoare de engleza.Ca...vazuse tot...detinea adevarul. Mai tarziu a reusit sa faca si o facultate de care mama ei tot nu era multumita.A trebuit sa se pregateasca pentru ea...si au fost infiorator de greu de suportat reprosurile.Si s-a hotarat sa faca bani, multi bani sa-i trimita acasa. A trimis acasa bani. Nu multi. Cat pentru o faianta, o gresie,pana cand a cedat si s-a intors acasa.Nicidecum victorioasa. Acum...incearca, inca mai spera ca mama ei sa fie mandra de ea.Se pare ca tot nu reuseste. Probabil...nu stie sa arate.Important e ca o iubeste.
Ce am vrut sa spun aici e ca viata ei e minunata probabil pe langa a altora.
Si ca a fost violenta, ca a fost trista, ca a fost umilitoare.
A invatat-o foarte multe dar a si taxat-o foarte tare.
Ce am vrut sa spun aici e ca ea este nefericita.
Dar nu din cauza trecutului care nu mai e deja .
Ci pentru ca azi a realizat ca o asteapta o viata poate mult mai grea.
Plina de reprosuri, sumbra, tensionata.
Mai bine mai traia odata acele lucruri.
Macar era mama-sa.
Arvo Pärt - Spiegel Im Spiegel [Violin and Piano] ("Fratres" 1994)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu