miercuri, 19 octombrie 2011

Patul de arama pe care eu imi asez chipul de bronz e umed

Suport otelul incins pe pielea fina vreo sapte minute pe zi,
apoi ca o rama merg spre cada plina.
Fara vreun spor ma rog de tine dar nu-mi raspunzi la fel de bine
ca atunci cand strigam ca unui caine: "Hei tu..."si nu terminam
de zis ca orice dorinta din gand mi-o furai si o indeplineai.
Atunci erai un rege-ncoronat iar acum tinzi sa devii un Dumnezeu neintrupat.
Si iti prezic un viitor in imitatie de piele alaturi de o fufa cu parul ca de miere.
Si iti doresc sa stai unde ramai cu gandul zi de zi.
La iarba verde
La lumina stralucitoare
Cu prieteni-ti alaturi.
Sorbindu-ti bautura fina,
asteptand cu emotie momentul
de impartasanie.

Niciun comentariu: