O NOUA VIATA

De cand m-am casatorit, nu mai citesc horoscopul. Am scapat de chinul asta. De minciunile lor. E adevarat ca-mi spusesera ca voi trai in 2012 ceva ce nu am mai trait. Asa a fost...Dar daca imi zic ca voi avea vreo cumpana ceva? As vrea sa tin totul in loc de s-ar putea. Dar cum nu se poate, am sa-mi fac cat mai multe fotografii ca sa-l tin in loc si-am sa ma fac o persoana habotnica cand vine vorba de horoscop si voi zice ca e pacat sa citesti horoscopul.Na!

Nu numai de cand m-am casatorit dar si dupa ce am nascut, chiar de cand am iesit din spital, dupa vreo trei, patru, cinci zile, constat, cu stupoare as zice, ca pe mine nu ma suna nimeni, nu ma cauta nimeni, nu ma vrea nimeni in afara de sot si copil...A venit o colega sa-mi aduca un cadou, dar sa coboare sotul...nu vrea sa deranjeze. A mai venit alta, tot asa, sa nu deranjeze...A mai venit una, cu fetita care facea cam galagie...nu am inteles nimic...nu prea mi-a tihnit vizita. Si-au anuntat cu mare fast venirea doua perechi. la ora x. Au venit mai tarziu. Nu-i nimic. Bine ca au venit. Am incercat sa inteleg cu ce-am gresit de sunt ocolita. Binenteles ca m-am gandit ca vor sa-mi dea pace. Dar chiar aproape toti sunt intr-un gand?Chiar asa sa fie?O domnisoara dintre musafiri imi zice ca parca-s gravida iar. Dupa ce ca eram cu psihicul la pamant, suspecta de depresie dar eu sustin incontinuare ca nu era, mai trebuia sa-mi auda urechile si asa compliment. Care fie vorba intre noi, nu era chiar asa. Si uite-asa intr-o seara, cand bebelusul avea un somn dulce de nu mai mult de jumatate de ora, pe mine m-a bufnit un plans de numa-numa, ca nimeni nu ma vrea, ca nu ma simt iubita, ca sunt ocolita...si tot asa. De ce, de ce, de ce? Si s-a asezat sotul meu langa mine  si mangaindu-ma pe cap asa frumos cum se face, imi spunea in soapta ca nu e adevarat. Si cred  ca in seara aia eu am inteles ceea ce colegii si prietenii mei vroiau sa-mi transmita. El e mana ta dreapta, piciorul tau stang, inima ta, copilul e viata ta, ochii tai. Ginuta cea din centrul atentiei, cu mana pe telefon si la intalniri toata ziua, invatase ca societatea te aseaza la locul tau in familie, chiar daca tu nu vrei, nu vezi, nu simti ca e cazul.
Si... ca un buna crestina, habotnica sau nu, e bine sa spun tuturor, un sincer, MULTUMESC!

ATATA TIMP CU MINE SI-ATAT DE MULTA VREME FARA TINE

Nu credeam sa-nvat a trai vreodata. Iata ca macar teoretic ajung sa inteleg cum se „calculeaza”. O eternitate mi s-a parut pana acum ca am trait degeaba. Aproape degeaba. Imi placea sa traiesc pentru mine dar si pentru altii. Multe din placeri,dorinte, mi s-au realizat dar si foarte multe nu s-au infaptuit. De ce? Ajung sa nu ma mai intreb. Dintr-o mie de motive. Mi-am cautat o vreme sufletul pereche si cum bine se zice ca atunci cand incetezi sa mai cauti, va veni, iata ca a venit. Totul deodata. Iar acum...ma mir, ma minunez si multumesc fiecarei clipe ca exist, ca exista, ca existam. Ia te uita cum se pot rezuma 30 de ani din viata unui om. In nici mai mult nici mai putin decat una, doua, trei, patru, cinci, sase randuri de pagina...

De acum incolo ma simt in competitie cu mine insami. Pentru ca ma simt datoare in primul rand fata de mine sa continui sa duc la bun sfarsit ceea ce am inceput. Si anume? Viata de familie. Tratate, teze, carti,eseuri, poezii si romane sunt despre asta. Nu le-am citit. Cred ca voi sfarsi prin a o scrie pe a mea, ca sa aiba ce citi cei ce doresc si cred ca pot invata din greselile altora. Eu nu prea am reusit si nici nu cred ca am voit. Mi s-a parut mai potrivit sa dau cu capul. Acestea fiind spuse...va invit sa trageti un ochi pe fereastra camerei mele „de deasupra”.

Mi-a placut aia a Simonei Catrina cu „de buna voie si nesilita de nimeni decat de faptul ca doamna e gravida”. Mi s-a intamplat sa ma casatoresc cand aveam doua luni de sarcina. De ce? Pentru ca ne-am dorit asta. Un copil. Atunci nu am constientizat ca voi starni furtuni in mintea celor ce au grija altora. Mai tarziu am vazut in ochii unora, probabil tot in a celor care au suferit insomnii din pricina asta, ca ezitau cand le vorbeam de cum am ramas, cum n-am ramas...ca li se miscorau ochisorii si se mutau catre cer ori pamant numai catre luna, catre soare...Recunosc ca va siluesc si in a-mi suporta si versurile ce ma-ncearca sa le scot. Bun...astea fiind zise, ati inteles ca fac parte din cazurile fericite cand m-am casatorit si eu ca tot omu’, in conditii civilizate si normale. Ma consider asadar o persoana corecta. E adevarat cu ceva defecte, dar in rest perfecta. Si ca sa vedeti cat sunt de perfecta, am sa atasez o scrisoare primita de la sotul meu, una din scrisori, doar ca asta a fost „comandata”.L-am intrebat intr-una din zile de ce ma iubeste. Raspunsul a fost...

„De ce te iubesc?

Te iubesc fiindca asa simt si ajung sa nu ma mai intreb de ce, fiindca sufletul meu este atat de vesel si preocupat cu aceasta iubire incat imi este rusine sa il deranjez.

Te iubesc fiindca esti frumoasa, desteapta,talentata, cu mult bun simt, manierata, educata, un om bun. Dar cu siguranta sunt multi care ti-au spus deja aceste lucruri, ca atare iti spun ce nu au reusit altii, si de ce nu, ma bucur in egoismul meu : esti atat de pretioasa pentru mine si pentru universul pe care l-am creat in jurul tau incat, lumea s-ar opri daca tu nu ai fi in preajma. Toti am stat nemiscati si am astepta sa te intorci.

Te iubesc fiindca m-ai modelat din noroi si m-ai transformat in opera de arta. As putea fi expus la lucru sub numele de : INDRAGOSTITUL

Te iubesc dintr-un milion de motive, dar de ce sa le dezvalui acuma, cand am timp o viața întreagă plus o eternitate să ți le enumăr personal.”